**Jetul colosal al unei găuri negre din Universul timpuriu este vizibil datorită „luminii” Big Bangului**
Astronomii au capturat o imagine fantomatică a unei găuri negre supermasive vechi care emite un jet uriaș de energie în Universul timpuriu. Jetul colosal al unei găuri negre este vizibil doar datorită „luminii reziduale” a Big Bangului și printr-un telescop spațial NASA aflat în pericol de a fi închis prematur.
Imaginea impresionantă ilustrează lumina emisă de quasarul J1610+1811, situat la aproximativ 11,6 miliarde de ani-lumină de Pământ, într-o epocă cunoscută sub numele de „amiaza cosmică”, adică între 2 și 3 miliarde de ani după Big Bang. Quasarii sunt găuri negre supermasive care emit fascicule enorme de energie, asemenea unor săbii laser, pe direcții perpendiculare față de discurile lor de acreție. Deși J1610+1811 a fost identificat încă din 2018, abia acum jetul său de energie a fost observat în detaliu.
Această nouă imagine a fost realizată cu ajutorul Observatorului Chandra pentru raze X, un telescop NASA specializat în detectarea celor mai intense unde din spectrul electromagnetic. Studiul a fost publicat pe platforma arXiv și a fost acceptat pentru publicare în revista The Astrophysical Journal. Descoperirile au fost, de asemenea, prezentate la întâlnirea anuală a Societății Americane de Astronomie, desfășurată între 8 și 12 iunie în Anchorage, Alaska.
**Jetul gigantic al unei găuri negre din Universul timpuriu depășește lungimea a trei galaxii**
Folosind imaginea capturată de Chandra, cercetătorii au estimat că jetul emis de quasarul J1610+1811 se întinde pe mai mult de 300.000 de ani-lumină, adică de trei ori mai mult decât diametrul galaxiei noastre, Calea Lactee. Particulele de energie din jet călătoresc cu viteze de până la 92% și 98% din viteza luminii, potrivit Live Science.
„Jetul emis de J1610+1811 este extrem de puternic, transportând aproximativ jumătate din energia provenită de la gazele fierbinți care orbitează în jurul găurii negre,” a declarat NASA. Aceste jeturi sunt adesea greu de observat deoarece au tendința de a fi orientate în direcții diferite față de Pământ, iar efectele relativității speciale le fac să pară mult mai slabe. Totuși, în acest caz, Chandra a reușit să-l observe datorită radiației reziduale a Big Bangului, cunoscută drept radiație cosmică de fond (CMB).
În perioada „amiezii cosmice”, radiația de fond era mult mai densă decât cea pe care o detectăm astăzi. Atunci, particulele cu energie înaltă din jetul găurii negre interacționau cu fotonii CMB, accelerându-i până deveneau raze X, exact ceea ce Chandra poate detecta. Fără densitatea crescută a CMB din acea epocă, această imagine nu ar fi fost posibilă.
Pe lângă J1610+1811, cercetătorii au observat și quasarul J1405+0415, situat în aceeași epocă cosmică, dar cu detalii mai puține. Aceste observații oferă indicii esențiale despre motivele pentru care quasarii și găurile negre supermasive au crescut atât de rapid și de mult în acest stadiu al Universului.
**Un telescop genial în pericol**
Lansat în iulie 1999, Chandra a revoluționat complet domeniul astronomiei în raze X, descoperind de-a lungul timpului fenomene fascinante precum „fracturi în oase cosmice” și tipuri de pulsați necunoscute anterior. Deși are o durată de viață estimată de încă 10 ani, viitorul său rămâne incert din cauza tăierilor bugetare propuse pentru NASA în 2026, considerate cele mai mari din istoria agenției.
