Janet Sobel, pictorița ignorată care l-a influențat pe Jackson Pollock

Janet Sobel (31 mai 1893 – 11 noiembrie 1968), născută Jennie Olechovsky, a fost o pictoriță americană de origine ucraineană care a abordat stilul expresionist abstract. Și-a început cariera de artist în 1938, la 45 de ani. Sobel a fost pioniera tehnicii picturale prin picurare care l-a influențat în mod direct pe Jackson Pollock (1912 – 1956), unul dintre exponenții majori ai expresionismului abstract.

În anii 40, picturile lui Pollock atrăseseră foarte mult atenția, criticii de artă considerând tehnica abordată de artist (cea prin picurare) ca fiind una inovatoare, mulți dintre ei exclamând că este genul de pictură pe care numai un american, un american adevărat, l-ar putea inventa. Ceea ce nu era adevărat.

Contrar mitului consacrat, un mit amplu popularizat mai ales în revistele Time și Life în perioada anilor 1949 – 1956 și promovat sub titluri senzaționale de genul „Jack the Dripper”/„Jack picurătorul” sau „Este cel mai mare pictor în viață din Statele Unite?” stilul pe care-l abordase Pollock nu era deloc invenția lui, ci creația unui alt artist. Janet Sobel. Mai târziu, Pollock avea să recunoască și faptul că inspirația lui în ceea ce privește această tehnică a fost constituită de lucrările pictoriței ucrainene.

Iar povestea acestei pictorițe, pe care istoria era cât pe ce să o lase pe dinafară neacordându-i meritele ce i se cuveneau, este una care trebuie spusă.

Noua tehnică de pictură inventată dintr-o joacă

În 1938, o americancă de origine ucraineană în vârstă de 45 de ani, cu nicio pregătire, instruire, școală în pictură, a început să „se joace” cu acuarelele și pensulele de pictură ale fiului ei inventând, fără să-și dea seama, o nouă tehnică de pictură.

Născută în 1893 într-un oraș evreiesc din Ucraina, Sobel a reușit să scape de acțiunile violente anti-semite în urma cărora îi murise tatăl, fugind, în 1908 (atunci avea 15 ani), împreună cu mama ei și ceilalți trei frați în Statele Unite ale Americii și stabilindu-se la New York. Următorii 30 de ani i-a dedicat creșterii celor cinci copii pe care i-a avut cu soțul ei, Max Sobel, gravor și aurar (și el emigrant ucrainean), cu care s-a căsătorit la un an după venirii ei în SUA. Primul contact al lui Janet Sobel cu pictura a avut loc, accidental, atunci când unul dintre fiii săi, frustrat de faptul că procesul lui de dezvoltare ca pictor se desfășura lent, i-a plasat mamei toată colecția lui de instrumente necesare picturii. Se întâmpla la sfârșitul anilor 30, când Sobel a început să experimenteze arta la care tocmai renunțase fiul ei.

„Povestea spune că atunci când s-a apucat de treabă, Sobel a început să picteze pe deasupra unor picturi ale fiului ei Sol realizate la orele de artă. Altă versiune face referire la faptul că în perioada în care Sol era la liceu, a câștigat o bursă la Art Students League la care a dorit să renunțe într-un final, împotriva dorinței mamei sale. În momentul în care Sobel a încercat să-l facă să se răzgândească, tânărul ar fi exclamat: Dacă ești atât de interesată de artă, de ce nu te apuci tu să pictezi?”. (Gail Levin, istoric de artă). Ceea ce a și făcut. Fără să urmeze vreo regulă anume a picturii și, de fapt, fără teama că ar putea încăla reguli ale picturii, Janet Sobel s-a apucat, în mod inconștient, să abordeze arta picturii ca și cum ar fi inventat-o chiar ea.

O artă nouă

A atacat suprafața pânzelor așezată pe podea, orchestrând un lirism care luase naștere prin stropirea și picurarea pânzei cu o simfonie de culori. Era ceva ce nu se mai vâzuse niciodată până atunci.

Nu se știe de unde i-a venit inspirația, dar tehnica părea a fi ceva instinctiv. Sobel intrase în jocul artei, folosind unelte neconvenționale, cum ar fi picăturile de vopsea dintr-o sticlă și aspirația lor puternică cu aspiratorul pentru a trage stropii căzuți pe pânză și pentru a-i subția, transforma și distribui pe pânză într-un mod pe care nicio perie tradițională nu i-ar fi putut reproduce astfel.

Promovată de fiul ei

În 1945, Sobel a creat pictura „Calea Lactee”, cu doi ani înainte ca Pollock să înceapă să experimenteze pictura prin picurare creând propriile sale sonate cosmice, printre care s-a aflat și „Galaxy” (realizată în 1947).

Iar încercările pe pânză ale lui Janet Sobel nu au rămas nebăgate în seamă. Profund impresionat de talentul mamei sale, Sol a ajutat-o încercând să atragă peste tot atenția asupra picturilor ei remarcabile, promovând-o în cercurile colecționarilor de artă printre care s-a aflat și Sidney Janis, care a avut un rol esențial în stabilirea reputației mai multor artiști, de la Willem de Kooning, la Mark Rothko și Pollock.

Astfel, în 1944, Sobel a debutat cu prima sa expoziție, vernisaj care a atras numai critici favorabile datorită „rafinamentul uluitor” al lucrărilor ei. Janis declarase atunci că Sobel „va ajunge, probabil, unul dintre artiștii suprarealişti importanţi din această ţară”, incluzând opera ei într-o expoziție pe care a vernisat-o în cadrul unui turneu în SUA.

Media persifla talentul pictoriței

Dar faima lui Sobel nu a durat foarte mult. Presa făcea referire la ea numind-o mai des bunică și gospodină decât artistă, conform declarațiilor Sandrei Zalman, profesor asociat de artă modernă și contemporană la Universitatea din Houston.

„Pollock a fost artistul american prin excelență. Îmbrăcat tot în negru, se ghemuia sau stătea deasupra unei pânze în timp ce arunca atletic și elegant cu vopseaua, din gură atârnându-i chic o țigară. Sobel, în schimb, picta pe burtă, pe podeaua apartamentului ei, încălțată cu ciorapi și tocuri înalte, în timp ce urmărea pasiv cum vopseaua cade pe pânza ei”.

Unii critici de artă i-au catalogat creațiile ca fiind „neantrenate” sau „primitive”. Abilitățile lui Sobel, spunea Zalman, nu reprezentau o amenințare pentru Pollock, influența ei a fost un propulsor pentru faima lui.

Ulterior, Sobel a decis să se mute cu familia în Plainfield, departe de lumea opulentă a artei new yorkeze asupra căreia își pusese deja amprenta, pe care o influențase vizibil și care totuși a contribuit la dispariția ei rapidă din vizorul publicului. În Plainfield, Janet Sobel s-a ocupat de gospodărie, în timp ce soțul ei se dedica afacerii pe care o începuse acolo.

Janet Sobel a murit pe 11 noiembrie 1968, la 75 de ani, lăsând în urmă un stil care a adus faimă altor pictori și o colecție de peste 1.000 de lucrări, cele mai multe dintre acestea fiind deținute de membrii familiei ei.

Surse:

https://www.bbc.com/culture/article/20220307-janet-sobel-the-woman-written-out-of-history

https://www.nytimes.com/2021/07/30/obituaries/janet-sobel-overlooked.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Rembrandt van Rijn, pictorul magician, maestrul portretelor

Frida Kahlo, pictorița cu cele mai multe autoportrete

Velazquez, cel mai important pictor spaniol și un gigant al vremurilor sale

Theodor Pallady, marele pictor român care a influențat opera „La Blouse Roumaine”



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.