În 1973, Statele Unite au fost martorele unei crize fără precedent care a lăsat magazinele de produse alimentare goale și consumatorii în stare de panică, iar această situație nu a fost provocată de un război sau de o criză energetică, ci de o lipsă acută de hârtie igienică. Totul a pornit atunci când Johnny Carson, bine cunoscutul gazdă al show-ului „The Tonight Show”, a făcut o glumă referitoare la o presupusă criză de hârtie igienică. Publicul a interpretat gluma pe seamă serioasă și a început să cumpere în mod excesiv, astfel încât, în câteva zile, rafturile magazinelor au fost complet goale. Panica s-a răspândit rapid, oamenii invadând magazinele și achiziționând hârtie igienică în cantități enorme, uneori plătind prețuri exorbitante pe piața neagră.
Criza a fost atât de gravă încât un cuplu din Oregon a furat un camion plin cu hârtie igienică, iar un senator a sugerat că guvernul ar trebui să distribuie hârtie igienică pe baza unor bonuri. În realitate, nu exista nicio penurie, producătorii asigurându-se că lanțul de aprovizionare funcționa normal, dar psihologia colectivă a transformat o simplă glumă într-un fenomen național. În prezent, „Marele Incident al Hârtiei Igienice din 1973” este un exemplu de studiu cu privire la modul în care panica și informațiile false pot genera haos, chiar și în cazul unui produs atât de comun. Și când, în 2020, pandemia de COVID-19 a provocat un nou val de cumpărături compulsive de hârtie igienică, mulți și-au adus aminte de acest episod absurd din anii ‘70, reținându-se din a mai cumpăra zeci sau sute de roluri de hârtie igienică.
În fiecare zi, miliarde de oameni utilizează acest obiect atât de obișnuit încât aproape că nu-l observă – până la momentul în care devine indisponibil. Hârtia igienică, un produs esențial dar simplu, a parcurs o traiectorie fascinantă de la invenția sa modestă până la statutul de industrie globală cu miliarde de dolari. Prima mențiune documentată a hârtiei igienice datează din China secolului al VI-lea, când savantul Yan Zhitui observa: Hârtia pe care sunt scrise citate sau comentarii din cei Cinci Clasici sau numele înțelepților nu ar trebui utilizată pentru nevoi igienice.
Antichitatea: frunze, pietre și… lupte de clasă
Înainte de apariția hârtiei, oamenii foloseau orice resursă disponibilă pentru igiena personală – o practică care varia considerabil de la o cultură la alta, evidențiind ingeniozitatea (și uneori disperarea) umană. Grecii antici utilizau pietre netede (pessoi) sau fragmente de ceramică, uneori inscripționate cu numele dușmanilor – oferind o satisfacție atât practică, cât și simbolică. Romanii optau pentru tersorium, un băț cu burete la un capăt, scufundat în apă sărată sau în canalele publice (metodă uneori mai puțin igienică decât aparent). Vikingii recurgeau la mușchi, frunze sau resturi de lână, în timp ce popoarele maritime din Polynesia preferau coji de nucă de cocos sau scoici. În Orient, chinezii obișnuiți utilizau bețișoare din bambus, iar aristocrația benefica de hârtie de mătase parfumată. Coloniștii americani din secolele XVII-XVIII foloseau frecvent știuleți de porumb uscați, în timp ce locuitorii și agricultorii din zonele rurale (înainte de expansiunea vestică masivă) se încredeau în cataloagele Sears & Roebuck sau ziare locale – o practică ce a persistat până în secolul XX în anumite comunități izolate. Aceasta era o soluție la îndemână, dar nu fără riscuri; hârtia tipărită cu cerneală putea provoca iritații.
