Furtul Coifului de la Coțofenești – Un Semnal de Alarmă pentru Conservarea Patrimoniului Românesc
Incidentul recent din Olanda, unde faimosul Coif dacic de la Coțofenești a fost sustras de la Muzeul Drents, a generat o reacție puternică în comunitatea culturală internațională și, în special, în România. Recunoscut ca un emblematic simbol al creativității artistice și spirituale a civilizației dace, coiful a fost expus fără măsuri corespunzătoare de protecție, scoțând în evidență serioasele vulnerabilități sistemice în administrarea patrimoniului cultural.
Într-un interviu pentru DESCOPERĂ.ro, istoricul și expertul în artă Adrian Buga – consilier al casei Majestății Sale Regelui Mihai I al României – trage un semnal de alarmă evident: fără o reconsiderare profundă a politicilor de securitate, muzeele românești și colecțiile de artă rămân expuse la riscuri semnificative de furt, distrugere sau dispariție.
Mușuroiul din trecut și indiferența prezentului
Adrian Buga identifică factorii principali care contribuie la deteriorarea sistemului de protecție a patrimoniului în România: sisteme de securitate depășite, subfinanțare cronică și o absență periculoasă a responsabilității din partea autorităților și managerilor de muzee. El subliniază în mod direct că „politicienii tratează cultura ca pe un aspect de rang inferior”, redirecționând fondurile publice către proiecte cu impact electoral imediat, ignorând avertismentele specialiștilor.
În cazul Coțofenești, Buga afirmă că greșelile sunt distribuite atât între partea română, cât și cea olandeză. În România, audituri de securitate inadecvate și lipsa unor protocoale stricte pentru împrumuturile de artefacte valoroase au dus la vulnerabilitate. În Olanda, absența vitrinelor anti-efracție și o supraveghere redusă au expus artefactul riscului de infracțiune organizată.
Necesar urgent: o arhitectură instituțională nouă
Printre soluțiile propuse de specialist se numără:
– Înființarea unei agenții naționale pentru patrimoniu, cu puteri decizionale efective.
– Modernizarea infrastructurii de securitate în muzee.
– Implementarea tehnologiilor moderne – AI și blockchain – pentru urmărirea digitală și asigurarea autenticității obiectelor de artă.
– Consolidarea rolului Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, adesea marginalizată în procesele de luare a deciziilor.
– Stabilirea de sancțiuni severe pentru traficul ilicit de artefacte și crearea unor unități specializate în combaterea infracționalității culturale, similare Carabinierilor din Italia.
Digitalizare, educație și combaterea falsurilor
Adrian Buga subliniază, de asemenea, importanța educației: „Trebuie să gândim în termeni de generații”. El îndeamnă la integrarea artei în programele educaționale prin vizite organizate la muzee și ateliere de creație, promovând o colaborare autentică cu experți culturali, în locul influencerilor superficiali.
Un alt risc semnificativ pentru piața de artă românească contemporană este proliferarea falsurilor. „Chiar și experții pot greși în zilele noastre”, afirmă Buga, evidențiind necesitatea formării continue a muzeografilor și a colaborării cu baze internaționale precum Art Loss Register. Confuzia între autenticitate și falsitate poate submina credibilitatea sistemului artistic românesc și poate compromite încrederea colecționarilor.
Diplomație culturală și expunere internațională atent controlată
Buga susține cu tărie importanța valorificării patrimoniului prin expuneri internaționale, dar cu condiții stricte: audituri de securitate ale instituțiilor primitoare, contracte clare și asigurări semnificative. Impactul lipsei unui ghid oficial în România pentru astfel de împrumuturi ar trebui rectificat de Ministerul Culturii, care, în opinia lui, trebuie să „oferă o voce
