O descoperire recentă realizată cu ajutorul inteligenței artificiale a generat o adevărată revoluție în domeniul arheologiei și al studiilor biblice: Manuscrisele de la Marea Moartă ar putea fi mult mai vechi decât se considera anterior. Această concluzie transformă profund perspectiva asupra originilor iudaismului și creștinismului, precum și asupra istoriei politice a regiunii est-mediteraneene din antichitate.
Studiul, publicat în celebrul jurnal *PLOS One*, aduce o nouă viziune într-un domeniu arid, dar bogat în mistere. Prin utilizarea unei combinații de datare cu radiocarbon și un model AI predictiv, cercetătorii au reușit să evalueze cu o precizie de aproximativ 30 de ani vechimea a mai mult de o mie de manuscrise și fragmente descoperite începând cu 1947. Rezultatele obținute sunt surprinzătoare: unele dintre textele considerate reprezentative pentru perioada intertestamentară ar putea data din secolul IV î.Hr., cu două secole mai devreme decât estimările anterioare.
Până acum, datarea Manuscriselor de la [Marea Moartă](https://playtech.ro/2024/misterul-marii-moarte-de-ce-este-atat-de-sarata-si-este-cu-adevarat-moarta/) s-a bazat în principal pe analiza caligrafică — o metodă subiectivă și supusă interpretărilor paleografilor. Dar modelul AI folosit de echipa internațională de cercetare a adus o abordare diferită: analiza geometrică a trăsăturilor de cerneală de pe caracterele scrise manual. Acest sistem a fost instruit să recunoască tipare subtile în curburile și formele literelor, depășind precizia metodelor clasice.
După ce modelul a fost validat pe texte cu dată certă, acesta a fost aplicat pe o selecție de 135 de manuscrise digitalizate, iar rezultatele au fost verificate ulterior de experți în paleografie. AI-ul a reușit să prevadă cu mare acuratețe perioada de proveniență a textelor, chiar și fără repere externe, cum ar fi inscripții datate sau referințe istorice precise.
Cel mai semnificativ rezultat este identificarea a două fragmente biblice care se aliniază cronologic cu epoca autorilor tradiționali, sugerând că textele respective nu sunt copii ulterioare, ci chiar manuscrise originale sau aproape contemporane cu redactarea inițială a textelor sacre.
## Implicații istorice și religioase semnificative
Vechimea surprinzătoare a acestor manuscrise are potențialul de a revoluționa modul în care interpretăm formarea canonului biblic, dar și de a rescrie istoria politică a regiunii est-mediteraneene. Textele asociate cu scrierile „hasmoneene” și „herodiene” au fost reevaluate cronologic. Dacă anterior se considera că ele datează din secolul I î.Hr., noile estimări le retrogradează până către sfârșitul secolului II î.Hr., o perioadă marcată de turbulențe politice, conflicte religioase și mari tranziții culturale în regiune.
Această redatare ridică și noi întrebări: cine a scris cu adevărat aceste texte și în ce context politic sau religios? Ipoteza conform căreia esenienii — o comunitate evreiască ascetică — ar fi autorii acestor manuscrise nu mai este atât de clară. În absența unor semnături sau indiciuni concrete, identitatea scribilor rămâne un mister, dar noile informații sugerează că activitatea de redactare a început mult mai devreme decât se presupunea.
Acest lucru înseamnă că anumite concepte religioase și structuri sociale considerate de origine „târzie” ar fi fost deja în vigoare cu două sau chiar trei secole mai devreme, ceea ce ar putea schimba profund interpretările teologice și istorice ale iudaismului antic și ale rădăcinilor creștinismului.
