În adâncurile liniștite ale Oceanului Indian, acolo unde presiunea poate suprima instantaneu orice ființă neadaptată și unde temperaturile ating valori imposibile, există un organism atât de neobișnuit și captivant, încât pare să fie desprins din povestiri științifico-fantastice. Aceasta este melcul vulcanic (Chrysomallon squamiferum), cunoscut și sub denumirea comună de „melcul cu picior solzos” – o adevărată minune a evoluției și un simbol al adaptării extreme.
Ce reprezintă melcul vulcanic?
Melcul vulcanic este un gastropod marin de aproximativ cinci centimetri, descoperit relativ recent, în 2001, în apropierea zonelor hidrotermale din Oceanul Indian. Este complet diferit de congenerii săi terestri și marini prin structura sa unică a corpului, metoda de hrănire, dar, mai ales, prin carapacea sa, a cărei proprietăți au captat atenția cercetătorilor din întreaga lume.
Inovații evolutive uimitoare
Melcul cu picior solzos își duce existența în imediata apropiere a gurilor hidrotermale – crăpături în scoarța oceanică prin care izbucnesc lichide fierbinți, bogate în minerale și compuși chimici toxici pentru majoritatea organismelor. Condțiile sunt extreme: temperaturi care pot ajunge la 400°C și presiuni capabile să distrugă corpul oricărui animal neadaptat.
Cu toate acestea, melcul vulcanic a dezvoltat un set rar de caracteristici de apărare care îl fac nu doar capabil să supraviețuiască în acest mediu neprietenos, ci și să prospere.
1. Armura metalică – prima carapace din fier
Cea mai impresionantă trăsătură a sa este carapacea formată din trei straturi distincte, dintre care cel exterior este întărit cu nanoparticule de sulfură de fier (pirită și greigită) – un tip de structură cu totul unică în regnul animal. Acest strat excepțional acționează ca o armură naturală împotriva prădătorilor, dar și ca scut împotriva temperaturilor extreme și șocurilor mecanice.
Spre deosebire de cochiliile obișnuite ale gastropodelor, această structură semicristalină acoperă solzi suprapuși pe piciorul melcului – de unde și numele de „pangolin al adâncurilor”. Practic, este singura ființă cunoscută care integrează metale feroase în propriul său exoschelet.
2. Dieta bazată pe chimie, nu pe hrană fizică
Un alt factor major care distinge acest melc de toate celelalte viețuitoare este faptul că nu consumă alimente în sensul tradițional. Melcul vulcanic trăiește în simbioză cu bacterii speciale care se află în glanda esofagiană. Aceste bacterii procesează elementele chimice eliberate de gurile hidrotermale – cum ar fi hidrogenul sulfurat – și le transformă în energie printr-un proces cunoscut sub numele de chemosinteză.
Această adaptare îi oferă independență față de lanțul trofic clasic bazat pe fotosinteză și materie organică, permițându-i să trăiască izolat față de lumea exterioară.
3. Sistem circulator cu inimă disproporționat de mare
Inima melcului vulcanic reprezintă 4% din volumul corpului său – un procent semnificativ raportat la dimensiunea totală a organismului. Acest detaliu biologic evident reflectă necesitatea de a furniza oxigen nu doar propriului corp, ci și bacteriilor simbiotice din interior. Într-un mediu sărăcit de oxigen, această strategie este esențială pentru supraviețuire.
4. Reproducere hermafrodită
În lipsa unei comunități mai largi și în condițiile în care întâlnirile între indivizi sunt extrem de rare, melcul și-a dezvoltat abilitatea de a funcționa ca hermafrodit – având organe reproductive masculine și feminine. Această caracteristică maximizează șansele de împerechere atunci când un alt individ este întâlnit.
Habitat extrem de restrâns
