Pe 17 noiembrie 1875, într-un apartament din Manhattan, Helena Petrovna Blavatsky – o aristocrată ucraineană excentrică, călătorind în India și Tibet, și autoproclamată „mediatoare” – a susținut o prezentare în fața unui grup de intelectuali sceptici. Obiectivul ei? Să constituie o organizație care să „revela legile universale uitate de umanitate”. Împreună cu colonelul Henry Steel Olcott, un veteran al Războiului Civil american pasionat de spiritualitate, și avocatul William Quan Judge, Blavatsky a creat Societatea Teosofică, un experiment ce a dat naștere unei mișcări globale: Teosofia.
Amestecul ei de filosofie hindusă, simbolism egiptean, teorie evolutivă și rituale ocultiste a generat imediat controverse. Pe de o parte, susținătorii o venerau pe Blavatsky ca pe o „Buddha feminin”, considerând-o prima guru modern care a democratizat cunoașterea secretă a Orientului. Pe de altă parte, presa de atunci o denumea „regina hoților de iluzii”, acuzând-o că creează mesaje din „lumea invizibilă” pentru a înșela naivii.
Aproape un secol și jumătate mai târziu, moștenirea Teosofiei persistă – deși s-a transformat. Ideile ei despre karma, meditație și unitatea cosmică au pătruns în terapiile de wellness, cărțile de autoajutor și chiar în filme precum Star Wars (cu Jedi inspirându-se din „marii inițiați” teosofici). Dar cum a reușit o mișcare originară dintr-un salon newyorkez, într-o epocă influențată de știința lui Darwin și imperialismul european, să aibă un impact atât de semnificativ asupra spiritualității secolului XXI?
Societatea Teosofică, co-fondată de Blavatsky, Henry Steel Olcott și William Quan Judge, a apărut într-o eră de transformări culturale profunde. La finalul secolului al XIX-lea, darwinismul contesta dogmele religioase, industrializarea aliena masele, iar imperiile coloniale exploatau tradițiile spirituale. Teosofia s-a afirmat ca un antidot: o „sinteză a științei, religiei și filosofiei” care susținea că decodează secretele civilizațiilor dispărute și ale maeștrilor ascunși.
Lucrările fundamentale ale lui Blavatsky, Isis Unveiled (1877) și The Secret Doctrine (1888), afirmau că toate religiile lumii derivă dintr-o singură sursă străveche – o „Frăție universală” a ființelor iluminate pe care ea le numea Mahatmas. Acești învățători eterici, susținea Petrovna, comunicau cu ea prin scrisori care apăreau din neant. Unii o considerau doar o escroacă, însă au fost și indivizi care s-au alăturat viziunii ei despre o credință ce celebra rațiunea, îmbrățișa reîncarnarea și promitea evoluția spirituală.
Teosofia promova ca principii esențiale patru piloni fundamentali: adevărul universal – toate religiile conțin aspecte ale unei înțelepciuni primordiale; legile spirituale – karma și reîncarnarea ca metode de evoluție a sufletului; știința ezoterică – cu noțiuni precum ‘akasha’ (arhiva cosmică a existenței) și reforma socială – respingând rasismul, imperialismul și sistemul de caste, poziții revoluționare pentru vremea victoriană.
În 1879, Blavatsky și Olcott s-au stabilit în India, unde au promovat revizionismul budist și hindus. Argumentele lor pentru autonomie în India și campaniile de educație locală ale lui Olcott
