Examenul de bacalaureat reprezintă și o confruntare a ambițiilor, care, din păcate, a dus de-a lungul timpului la diverse drame. Și nu doar de ieri sau de azi, ci aproape dintotdeauna. Un astfel de incident a avut loc și la examenul de bacalaureat din 1888, având între protagonistii săi pe Constantin Argetoianu și Pompiliu Eliade.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, finalizarea examenului de bacalaureat era o etapă esențială în dezvoltarea viitorilor intelectuali. Așa cum era de așteptat, apăreau și tot felul de orgolii și competiții între studenți.
Constantin Argetoianu a fost un caz aparte. Riscase să nu participe la examenul de bacalaureat deoarece nu a susținut examenul de final de clasa a VII-a. În acele vremuri, examenul de maturitate se susținea după încheierea clasei a VII-a. Totuși, elevul Constantin Argetoianu, pe atunci în vârstă de 17 ani, în perioada clasei a VII-a s-a preocupat cu alte activități și a neglijat studiile.
A fost activ în mișcările de protest împotriva guvernului liberal condus de Ion C. Brătianu și a fost atras de lecturile socialiste și filozofice. S-a trezit doar în urma „intervenției” decisive a părinților.
„Un moment m-am gândit că era mai bine să amân încercarea până în toamnă.”
Dacă pentru examenul de absolvire a clasei a VII-a s-a pregătit câteva luni, având în vedere că nu a urmat cursurile pe parcursul anului școlar, pentru examenul de bacalaureat a avut la dispoziție doar șase zile pentru a se pregăti.
„M-am prezentat la examenul de clasa a VII-a fără niciun fel de emoție, stăpân pe materie (…). La bacalaureat însă, lucrurile erau un pic mai complicate. N-am avut decât șase zile să mă pregătesc, adică să revăd niște materii pe care le neglijasem până atunci.
Un moment m-am gândit că ar fi fost o obrăznicie să mă prezint și că era mai bine să amân încercarea până în toamnă. Însă, în cele din urmă, am decis să-mi încerc norocul; nu aveam nicio ambiție, nu mă deranja să pic și ideea de a-mi umple vacanțele cu o pregătire metodică, dar plictisitoare, mă înnebunea.
Așadar, m-am aruncat în apă și s-a întâmplat ceva neașteptat, am ieșit primul, cu media 9.86, cea mai mare medie obținută până în acel moment la examenul de bacalaureat!”
„Succesul meu a generat însă o dramă.”
Succesul lui Constantin Argetoianu a declanșat, totuși, o dramă. Pompiliu Eliade, un alt student de la Liceul Sfântul Sava, s-a pregătit timp de un an doar pentru a obține cea mai mare notă la Bacalaureat.
„Succesul meu – nota Argetoianu – a generat o dramă, fără să vreau. Pompiliu Eliade a fost student la Sf. Sava și a terminat liceul cu un an înainte de mine. Primul în clasă, constant, vestea lui circula prin toate școlile Bucureștilor și profesorii îl considerau un fenomen destinat unui viitor strălucit.
În treacăt fie spus, maturul Pompiliu nu a respectat făgăduielile tânărului Eliade. Dar când a venit momentul bacalaureatului, toate privirile erau ațintite asupra lui, în cercul școlar. Urât, slăbit, murdar, antipatic și cam neîndemânatic, nu trăia decât pentru studiu, se îngropa în carte de dimineața până seara, și noaptea. N-avea altă ambiție decât să iasă primul la toate examenele și concursurile.
Pentru a fi sigur, nu s-a prezentat în sesiunea din septembrie.
