Uleiurile vegetale, precum cel de floarea-soarelui sau de rapiță, au devenit în ultimii ani un subiect controversat de discuție, mai ales online. Acuzate de unii că sunt „toxice” și responsabile de afecțiuni precum bolile cardiovasculare sau diabetul de tip 2, aceste uleiuri au fost incluse pe o listă informală a „celor opt urâte” de către criticii lor. Dar ce relevă, cu adevărat, cercetările științifice recente?
De la rețete tradiționale românești până la salate moderne, uleiul de floarea-soarelui este prezent în bucătăriile din întreaga lume. Totuși, explozia informațiilor pe rețelele sociale a afectat imaginea acestor uleiuri, provocând o avalanșă de afirmații controversate, unele dintre ele nejustificate, conform BBC.
Ce rol au grăsimile omega-6 în sănătatea noastră
O parte semnificativă din criticile adresate uleiurilor din semințe se referă la conținutul lor crescut de acizi grași omega-6. Aceștia sunt esențiali pentru organismul uman, dar nu pot fi sintetizați de corp, deci trebuie obținuți din alimentație. Problema semnalată este că un exces de omega-6, comparativ cu omega-3, ar putea încuraja inflamația cronică.
Cu toate acestea, studii recente controlate sugerează contrariul. Profesorul Dariush Mozaffarian, de la Tufts University, susține că acizii omega-6 contribuie la formarea unor molecule naturale cu efecte antiinflamatorii puternice. În plus, cercetările pe termen lung, care au monitorizat peste 200.000 de persoane timp de 30 de ani în SUA, arată că un consum mai mare de uleiuri vegetale este corespunzător cu un risc mai redus de boli cardiovasculare și cancer.
Acidul linoleic, principalul omega-6 din uleiul de floarea-soarelui, a fost asociat în multiple studii cu scăderea colesterolului „rău” LDL și îmbunătățirea metabolismului glucozei. Într-o analiză din 2019 ce a inclus date din 30 de studii observaționale, subiecții cu un nivel crescut de linoleic în sânge aveau un risc semnificativ mai mic de boli de inimă.
De unde provin controversele și cum se obțin aceste uleiuri
O parte din neîncrederea față de uleiurile din semințe provine și din metodele lor de procesare. Extracția industrială poate utiliza substanțe precum hexanul, derivat din petrol. Deși acest aspect pare îngrijorător, specialiștii afirmă că procesul de rafinare — care include dezodorizarea și albirea uleiului — elimină orice compuși potențial nocivi.
Există și opțiunea uleiurilor presate la rece, mai naturale și mai costisitoare, care evită complet aceste proceduri. Totuși, studiile nu arată diferențe semnificative de siguranță între variantele rafinate și cele presate la rece.
Pe de altă parte, o cercetare recentă a identificat o posibila corelație între consumul de omega-6 și dezvoltarea unui tip agresiv de cancer mamar — cancerul de sân triplu negativ (TNBC). Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că aceste rezultate nu se aplică populației generale și nu justifică eliminarea totală a omega-6 din dietă, deoarece acești acizi grași rămân esențiali pentru sănătate.
Ce concluzii fac nutriționiștii și care uleiuri sunt cele mai bine studiate
Uleiul de rapiță și cel de soia sunt printre cele mai studiate și dovedite benefice, dar și uleiul de floarea-soarelui, frecvent utilizat în România, are efecte pozitive confirmate. Aceste uleiuri oferă un amestec echilibrat de grăsimi sănătoase: mono- și polinesaturate, omega-6 și chiar omega-3.
Comparativ cu grăsimile saturate sau cu untul, uleiurile din semințe ajută la reducerea colesterolului LDL și, în
