Titlu: Contaminarea cu medicamente în ape: efecte surprinzătoare asupra comportamentului somonilor și stabilității ecosistemelor
Adesea ignorăm ceea ce ajunge la toaletă, dar adevărul este că substanțele pe care le consumăm – de la medicamente pentru anxietate și antidepresive, până la antibiotice – nu se elimină complet după ce părăsesc organismul nostru. Multe dintre aceste substanțe supraviețuiesc proceselor actuale de tratare a apelor uzate și ajung în lacuri, râuri și pârâuri, unde pot rămâne active și pot provoca efecte semnificative asupra faunei. Un exemplu recent și important provine din Suedia, unde cercetătorii au observat impactul prezenței unui sedativ în mediu – clobazam – asupra migrației juvenililor de somon atlantic (Salmo salar).
Contaminarea cu medicamente: o problemă mondială în expansiune
Conform unui studiu internațional, oamenii de știință au constatat că apele de pe toate continentele, inclusiv cele din zone aparent izolate precum Antarctica, conțin reziduuri de medicamente. Aceste substanțe ajung în ecosistemele acvatice din diverse surse – urină și fecale umane, aruncarea necorespunzătoare a medicamentelor, dar și din deversațiile industriale.
Până în prezent, în mediul natural au fost identificate aproximativ 1.000 de substanțe farmacologice active. Una dintre caracteristicile îngrijorătoare este că multe dintre ele afectează receptorii biologici comuni între oameni și alte specii, ceea ce înseamnă că pot influența și organisme non-umane, fără a fi necesare doze mari.
Mai mult, cercetările efectuate în ultimele decenii arată că acești contaminanți pot modifica atât fiziologia și reproducția animalelor, cât și comportamente esențiale pentru supraviețuire – inclusiv reacția la prădători, recunoașterea hranei și interacțiunea socială.
Clobazam și migrația somonilor: rezultate surprinzătoare
Pentru a înțelege efectele acestei poluări în condiții naturale, o echipă de cercetători din Suedia a implantat emițătoare care eliberează doze controlate de clobazam juvenililor de somon atlantic. Scopul era de a observa dacă medicamentul influențează migrația naturală a acestor pești spre Marea Baltică.
Rezultatele au fost uimitoare. Somonii expuși la clobazam aveau șanse mai mari să ajungă în mare și o făceau într-un timp mai scurt, reușind chiar să traverseze două baraje hidroelectrice care, în mod normal, constituie obstacole semnificative. Aceasta a fost interpretată ca o posibilă reducere a fricii sau o creștere a asumării riscurilor – ambele fiind efecte posibile ale sedativului.
Un experiment de laborator suplimentar a arătat că peștii supuși la clobazam reacționau diferit în fața unui prădător – manifestau un comportament mai relaxat în grup (“shoaling”), o schimbare care ar putea fi fatală în sălbăticie.
Comportamentele deviate – chiar dacă par avantajoase – pot perturba echilibrul natural
Deși o migrare accelerată poate părea un avantaj, aceasta poate veni cu riscuri complexe. Dacă un somon ajunge în mare mai repede decât ar trebui, ar putea da nas în nas cu prădători neprevăzuți sau condiții climatice nefavorabile. Supraviețuirea individuală sau succesul pe termen lung al populației pot fi grav afectate de astfel de ajustări subtile în comportament, influențate de substanțe farmacologice rezultând din acțiuni umane.
În natură, comportamentele animalelor nu sunt întâmplătoare, ci adaptate de-a lungul mileniilor pentru a maximiza șansele de supraviețuire. Modificarea acestor modele prin expunerea accidentală la medicamente care acționează asupra creierului este o amenințare subtilă, dar serioasă pentru biodiversitate.
Posibile soluții: de la chimie ecologică la modernizarea stațiilor de epurare
Conștientizarea problemei este doar primul pas. Contaminarea cu medicamente impune strategii
