Într-o descoperire care ar putea schimba radical maniera în care ne raportăm la tratamentele pentru dependența de alcool, cercetătorii de la UMass Chan Medical School au descoperit un „comutator neuronal”. Acesta este un grup extrem de restrâns – mai puțin de 500 de neuroni – situat în cortexul orbitofrontal medial, o zonă a creierului asociată cu deciziile legate de recompensă și risc. Deși cercetarea a fost realizată pe șoareci, implicațiile pentru creierul uman sunt semnificative.
Conform articolului publicat în Nature Neuroscience și preluat de Live Science, acest „comutator” are capacitatea de a controla consumul de alcool. Mai precis, activarea sa duce la o reducere semnificativă a comportamentului de binge drinking. Când este dezactivat, animalele tind să consume mai mult alcool decât este obișnuit. Semnificativ, această manipulare nu afectează alte comportamente, cum ar fi consumul de apă sau mișcarea, sugerând că este un circuit neuronal specializat doar pentru reacția la alcool.
Utilizarea optogeneticii – o tehnologie avansată ce permite activarea sau dezactivarea unor gene prin intermediul luminii – a jucat un rol crucial în identificarea acestui mecanism. Este un exemplu relevant despre cum neuroștiința modernă reușește să pătrundă în detaliile complexe ale creierului, oferind speranțe reale pentru viitorul tratamentelor în adicții.
**Un progres major spre tratamente individualizate împotriva alcoolismului**
Tulburarea de consum de alcool reprezintă una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică la nivel mondial. În acest sens, orice avans important în înțelegerea neurobiologiei acestei afecțiuni este binevenit. Cercetătorul Gilles Martin, autor principal al studiului, a subliniat că „este prima dată când s-a identificat un grup de neuroni care contracarează în mod activ efectele unei substanțe de abuz”.
Această descoperire ar putea conduce la formularea unor terapii targetate, capabile să modifice direct activitatea acestor neuroni. Astfel, în loc să se acționeze asupra întregului sistem nervos – așa cum fac multe tratamente disponibile în prezent – s-ar putea interveni în mod specific, cu efecte secundare reduse.
Profesorul David Werner de la Binghamton University consideră că absența acestui „comutator” sau activarea sa insuficientă ar putea explica de ce anumite persoane sunt mai vulnerabile la pierderea controlului în fața alcoolului. Cu alte cuvinte, nu toți avem aceleași resurse biologice pentru a rezista tentației.
Dacă pe viitor se va putea măsura activitatea acestui circuit la oameni, se va putea chiar prognoza riscul de dezvoltare a unei dependențe – o posibilitate care ar transforma radical prevenția în adicții.
**Viitorul: între optimism, cercetare și precauție**
Deși studiul este extrem de promițător, oamenii de știință avertizează că este prea devreme pentru a discuta despre tratamente aplicabile imediat pe subiecți umani. Există diferențe semnificative între creierul unui șoarece și cel uman, iar validarea existenței și funcționării acestui „comutator neuronal” în cazul nostru va necesita ani de cercetare și testări.
Totuși, ceea ce este evident este că ne aflăm într-un moment crucial. Până acum, tratamentele pentru tulburările legate de consumul de alcool s-au bazat fie pe medicamente cu efecte generale asupra sistemului nervos, fie pe terapii comportamentale și suport social. Cu această nouă descoperire, intrăm într-o eră a neurointervenției precise, unde fiecare decizie legată de tratament poate fi personalizată în funcție de structura neuronală a fiecărei persoane.
Pe termen lung, acest avans ar putea duce la metode de prevenție mult mai eficace, poate chiar la terapii genetice sau la dispozitive care reglează activitatea cerebrală în timp real. Și poate, într-o zi, vom putea preveni complet dezvoltarea.
