O nouă specie de fluturi a fost identificată în Munții Stâncoși canadieni: Satyrium curiosolus
În ultimele luni, o descoperire remarcabilă a avut loc în adâncurile Munților Stâncoși din Canada, unde o echipă internațională de cercetători a descoperit o nouă specie de fluturi, care a zburat ignorată de știință timp de milenii. Această specie, denumită acum Satyrium curiosolus, poartă cu sine o poveste evolutivă captivantă și scoate în evidență necesitatea urgentă de a conserva biodiversitatea ascunsă.
O descoperire surprinzătoare în Parcul Național Waterton Lakes
Genul Satyrium include mai multe specii de fluturi din familia Lycaenidae, ce se găsesc în America de Nord. Până de curând, indivizii izolați descoperiți în zona glaciară Blakiston Fan, din Alberta, erau considerați simple variații geografice ale speciei Satyrium semiluna. Totuși, diferențele genetice și ecologice semnificative au rezultat în reclasificarea lor oficială ca o nouă specie: Satyrium curiosolus.
Cu o anvergură a aripilor de la 2,5 la 4 cm, acest fluture prezintă o culoare cafenie pe partea superioară a aripilor și un model gri-maro cu pete negre pe partea inferioară. Deși aspectul său seamănă cu cel al rudelor sale, analizele genomice au descoperit o adevărată enigmă evolutivă.
Izolație de 40.000 de ani și diversitate genetică limitată
Conform unui studiu publicat în cunoscuta revistă ZooKeys, Satyrium curiosolus este complet izolat de rudele sale din Columbia Britanică și Montana de cel puțin 40.000 de ani. Genomul său indică o lungă istorie de consangvinizare și o diversitate genetică foarte redusă, un semn clasic al unei populații izolate de mult timp.
Zac MacDonald, cercetător postdoctoral la UCLA și coautor al studiului, compară situația acestui fluture cu vulpile de pe Insulele Canalului din California, care au reușit să scape, printr-un proces evolutiv lent, de variantele genetice dăunătoare și să supraviețuiască în izolare extremă.
Un habitat unic între ghețari și furnici
Habitatul acestor fluturi este profund diferit față de alte varietăți de S. semiluna. În timp ce majoritatea trăiesc în peisaje semiaride de pajiște cu arbuști, Satyrium curiosolus este limitat la o singură locație: o albie glaciară din Waterton Lakes.
Această zonă este dominată de vegetație alpine-pajiște și găzduiește un ecosistem remarcabil bazat pe relații mutualiste. Specia depinde exclusiv de planta Lupinus argenteus ca hrană pentru larve, o asociere absentă la rudele sale. În plus, larvele acestui fluture trăiesc în simbioză cu furnicile Lasius ponderosae, oferindu-le o secreție dulce în schimbul protecției împotriva prădătorilor.
Aceste relații fascinante ne arată cât de dependentă este această specie de un ecosistem specific, extrem de fragil și vulnerabil la schimbările climatice.
Provocările conservării – un viitor incert pentru S. curiosolus
Unul dintre cele mai mari riscuri pentru această specie este diversitatea genetică extrem de scăzută, care afectează capacitatea de adaptare la schimbările de mediu sau la noile boli. Deși, în anumite situații, soluția pentru această problemă poate fi „salvarea genetică” – introducerea de noi indivizi pentru a revitaliza fondul genetic – în cazul lui Satyrium curiosolus, aceasta reprezintă o abordare riscantă. Specia este atât de distinctă, încât împerecherea cu S. semiluna ar putea duce la descendenți mai puțin adaptați, un fenomen denumit „depresie prin hibridizare”.
Prin urmare, cercetătorii
