Acum aproximativ 20.000 de ani, oamenii care locuiau în apropierea Golfului Biscaya crea diverse instrumente din oase de balenă, conform unei noi cercetări.
O investigație asupra unor artefacte conservate timp de mulți ani în colecțiile muzeale din Europa sugerează că, într-adevăr, cultura Magdaleniană nu doar că utiliza oasele celor mai mari animale de pe planetă, ci le prelucra provenind dintr-o diversitate de specii, cu mult înainte ca oamenii să fie capabili să vâneze activ mamifere marine.
Această descoperire furnizează nu doar o viziune valoroasă asupra magdalenienilor, ci și date esențiale despre ecologia schimbătoare a Golfului Biscaya, aflat la limita Franței cu Spania.
Cultura Magdaleniană a acoperit atât regiunile de coastă, cât și cele interioare ale Europei de Vest, prosperând între 19.000 și 14.000 de ani în urmă, la finalul ultimei glaciațiuni. A lăsat un moștenire arheologică semnificativă, deși cu unele limitări.
Habitatele de coastă antice sunt deosebit de expuse eroderii de-a lungul timpului și influenței apei, așa încât majoritatea dovezilor privind utilizarea resurselor maritime provin din interiorul continentului, unde artefactele au fost transportate.
Din aceste situri interioare au fost scoase la lumină peste 150 de unelte și vârfuri de proiectil din oase de balenă, probabil de origine atlantică, ce s-au răspândit până în regiunea centrală a lanțului montan nordic al Pirineilor, conform echipei coordonate de Krista McGrath de la Universitatea Autonomă din Barcelona și Laura G. van der Sluis de la Universitatea din Viena.
Artefacte îngrijite timp de ani în colecțiile muzeale din Europa
„Tehnicile de vânătoare sau de navigare pentru prinderea balenelor au apărut abia mii de ani mai târziu, deci aceste oase proveneau cel mai probabil de la balene eșuate pe țărm. Magdalenienii utilizau apoi aceste rămășițe pentru a crea unelte – în special vârfuri de proiectil”, a explicat Jean-Marc Pétillon, arheolog la Universitatea Toulouse-Jean Jaurès și autor principal al studiului, pentru ScienceAlert.
„Materialul principal utilizat în acea perioadă pentru vârfuri era derivat din coarnele de cerb, deoarece acestea sunt mai puțin fragile și mai flexibile decât oasele mamiferelor terestre”, a adăugat el.
„Faptul că unele vârfuri au fost realizate din os de balenă demonstrează că acest material era preferat în anumite contexte – probabil datorită dimensiunilor sale mari: unele vârfuri măsurau peste 40 cm, lucru greu de realizat din coarne.
Pentru a obține mai multe informații despre datarea și utilizarea oaselor de balenă, cercetătorii au aplicat două tehnici moderne: paleoproteomica – care investighează peptidele de colagen din probele vechi pentru a determina specia – și datarea cu micro-carbon – o variantă a datării cu radiocarbon care necesită o cantitate mai mică de material.
Folosind cu grijă aceste metode, cercetătorii <a href="https://www.descopera.ro/istorie/20239758-unelte-antice-de-piatra-gasite-in-china-sunt-cele-mai-timpurii-dovezi-ale-recoltarii-de-
