„Ghețarul Apocalipsei” din Antarctica se topește din ce în ce mai rapid

Oasele antice au dezvăluit cât de repede gheața care se topește a ridicat țărmurile din Antarctica.

Așa-numitul ghețar al Apocalipsei din Antarctica pierde gheața cu cel mai rapid ritm din ultimii 5.500 de ani, stârnind îngrijorări cu privire la viitorul calotei de gheață și posibilitatea unei creșteri catastrofale a nivelului mării cauzată de topirea gheții de pe continentul înghețat, indică Live Science.

Descoperirea provine dintr-un studiu al zăcămintelor maritime preistorice găsite pe țărmurile din jurul ghețarului „apocaliptic” Thwaites  și al ghețarului vecin Pine Island, ambii situați pe calota glaciară a Antarcticii de Vest. Vestea înfiorătoare?

Topirea glaciarelor Antarcticii, determinată de schimbările climatice, avansează mai repede decât oricând în istoria înregistrată, au raportat cercetătorii în revista Nature Geoscience.

„Ghețarul Apocalipsei” se topește în ritm accelerat

„Ratele ridicate din prezent de topire a gheții pot semnala că acele artere vitale din inima învelișului de gheață antarctic de vest au fost rupte, ceea ce duce la accelerarea fluxului în ocean, care este potențial dezastruoasă pentru viitorul nivel global al mării într-o lume care se încălzește”, a declarat Dylan Rood, unul dintre autori și specialist în știința Pământului la Imperial College London.

Fiind unul dintre ghețarii cu cea mai rapidă topire a Antarcticii, Thwaites și-a câștigat porecla de „Ghețarul Apocalipsei”. Din anii 1980, Thwaites a pierdut aproximativ 595 de miliarde de tone de gheață, contribuind la o creștere cu 4% a nivelului mării la nivel mondial. Thwaites și vecinul său din nord, ghețarul Pine Island, acoperă întinderi enorme – Thwaites are o suprafață de aproximativ 192.000 kilometri pătrați, făcându-l aproape la fel de mare ca Marea Britanie și Pine Island cu 162.300 kilometri pătrați.

Pe măsură ce capetele ghețarilor orientați spre mare sunt poziționate deasupra unui bazin oceanic asemănător unui bol, ambii ghețari sunt expuși pe partea inferioară la curenți de apă caldă, densă și sărată. Această apă caldă nu numai că topește ghețarii unde se extind în Marea Amundsen, dar îi și reduce de dedesubt, eliberându-i de punctele lor principale de ancorare situate la nord. În plus, această topire de dedesubt slăbește ghețarii și îi face mai predispuși la fracturi de suprafață, care s-ar putea răspândi pe întreaga calotă de gheață și ar putea provoca spargerea acesteia. Dacă întregul înveliș de gheață a Antarcticii de Vest s-ar rupe și s-ar topi în mare, nivelul mării la nivel global ar ridica cu aproximativ 3,4 metri.

Ratele de topire ale ghețarilor

Pentru a compara ratele de topire ale ghețarilor de astăzi cu cele din trecutul îndepărtat, oamenii de știință au căutat indicii pe plajele din Antarctica aproape de locul unde ghețarii se terminau în ocean. Gheața îngreunează pământul, așa că, pe măsură ce o parte din greutatea înghețată s-a topit și s-a scurs în mare spre sfârșitul ultimei ere glaciare – acum aproximativ 11.500 de ani, pământul a revenit pentru a dezvălui țărmuri care erau ascunse anterior sub valuri. Măsurând vârstele și înălțimile a aproape două duzini de țărmuri, oamenii de știință sperau să descopere cât de repede a dispărut gheața de pe pământ înainte de a avansa din nou.

Cercetătorii au estimat vârstele țărmurilor prin colectarea de scoici antice și fragmente minuscule de oase de pinguin, înainte de a analiza biomateria antică cu datare cu radiocarbon. Această metodă identifică vârsta materialului organic prin măsurarea cantității de carbon-14, un izotop de carbon radioactiv sau o variantă cu un număr diferit de neutroni, care se găsește peste tot pe Pământ și este ușor absorbit de plante și animale.

Când animalele mor, ele încetează să acumuleze carbon-14 în țesuturile lor și cantitatea pe care au absorbit-o deja începe să se degradeze. Timpul de înjumătățire al carbonului-14 sau timpul necesar pentru ca jumătate din el să se descompună este de 5.730 de ani, iar oamenii de știință pot identifica cu precizie vârstele animalelor care au murit cu mii de ani în urmă, măsurând cantitățile de carbon-14 nedegradat din rămășițe.

O istorie îndelungată

După ce au datat oase și scoici din pe peste 20 de țărmuri diferite, oamenii de știință au descoperit că cea mai veche și cea mai înaltă plajă a început să se formeze în urmă cu aproximativ 5.500 de ani. Din acel moment până în urmă cu aproximativ 30 de ani, pierderea gheții a expus țărmurile cu o rată de aproximativ 3,5 milimetri în fiecare an, au raportat cercetătorii. Dar în ultimele trei decenii, rata de avansare a țărmului a crescut vertiginos – până la 40 mm pe an.

„Deși acești ghețari vulnerabili au fost relativ stabili în ultimele milenii, rata lor actuală de retragere se accelerează și deja ridică nivelul mării la nivel global”, a spus Rood.

Ce înseamnă acest lucru pentru viitorul ghețarilor și calotei de gheață din Antarctica – și al coastelor vulnerabile de pe tot globul – nu este clar. Descoperirile cercetătorilor, deși sunt alarmante, nu abordează de câte ori s-ar fi retras ghețarii de-a lungul istoriei înregistrate. Oamenii de știință speră să descopere acest lucru forând prin gheață pentru a preleva roca din masa de sub ea, ceea ce ar putea arăta dacă rata actuală de topire este reversibilă sau dacă ghețarii au depășit cu adevărat un punct fără întoarcere.

Vă mai recomandăm și:

O instanță din New York a decis că elefantul Happy nu este persoană și rămâne la Zoo

Gheţarii din Himalaya se topesc într-un ritm alert și ar putea să dispară până în 2100

Alunecările de teren pot avea un impact major asupra topirii și mișcării ghețarilor

Operaţia de scădere în greutate reduce şansele de deces din cauza cancerului 



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.