Fosila veche de 55 de milioane de ani a unei bufnițe dezvăluie cât de periculoase erau aceste păsări de noapte

Descoperirile privind stadiile timpurii ale evoluției bufnițelor sunt extrem de rare. Însă, un os vechi de aproape 60 de milioane de ani este cea mai veche fosilă a unei bufnițe.

„Alte bufnițe din această perioadă de timp sunt cunoscute în funcție de oasele individuale sau alte fragmente. Așadar, am fost foarte încântat atunci când am primit un schelet aproape complet, descoperit în urmă cu 30 de ani”, a explicat Gerald Mayr, de la Senckenberg Research Institute and Natural History Museum, din Frankfurt, Germania.

Această specie dispărută de bufnițe își folosea ghearele la fel ca vulturii sau ulii

Nou animal aparține de o specie de bufnițe, necunoscută până acum. Cu excepția craniului, toate oasele principale ale specimenului de 55 de milioane de ani au fost conservate. „Această bufniță era de mărimea unei bufnițe polare. Totuși, se distinge în mod clar de alte specii datorită mărimii ghearelor. În timp ce bufnițele din zilele noastre au gheare de aceeași mărime la toate degetele, noua specie, numită Primoptynx poliotauros, are gheare vizibil mărite”, a spus Mayr.

Fosila veche de 55 de milioane de ani a unei bufnițe dezvăluie cât de periculoase erau aceste păsări de noapte
Cercetătorii presupun că această specie dispărută de bufnițe își folosea ghearele precum vulturii sau ulii porumbari. Sursa foto: Senckenberg Research Institute and Nature Museum

Aceste proporții ale ghearelor sunt cunoscute și la alte specii moderne de păsări răpitoare precum vulturii sau ulii porumbari. Aceste păsări, care nu sunt strâns legate de bufnițe, își străpung prada cu ghearele ascuțite. Astfel, Mayr și colegii săi presupun că această specie dispărută de bufnițe își folosea în mod similar ghearele. „Prin comparație, bufnițele din zilele noastre își folosesc ciocul pentru a-și ucide prada”, a mai adăugat Mayr.

Bufnițele și-au schimbat tehnica de vânătoare pe măsură ce au evoluat

Mai mult, noua descoperire dezvăluie un nivel ridicat de diversitate printre bufnițele din perioada Eocenului în America de Nord, de la specii mici precum Eostrix gulottai, care măsurau doar 12 centimetri, până la păsările noi descoperite, atingând înălțimi de 60 de centimetri, informează Live Science.

„Nu este clar motivul pentru care bufnițele și-au schimbat tehnica de vânătoare de-a lungul evoluției. Totuși, noi credem că ar putea avea legătură cu răspândirea păsărilor răpitoare de zi din Eocenul târziu și Oligocenul timpurie, în urmă cu aproximativ 34 de milioane de ani”, a mai precizat Mayr.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Nu a făcut nicio crimă, dar totuşi a ajuns la închisoare: cum o bufniţă polară foarte rară a fost găsită din întâmplare într-un penitenciar din New York

Uliul porumbar: cea mai urâtă pasăre din România

Chiar și păsările mai fac autostopul uneori. Cum a fost surprinsă o acvilă americană

Natura e necruțătoare. Vulturul simbol al SUA a fost ucis cu sânge rece chiar de prada sa



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.