Mercur reprezintă o planetă bizară, micuță, dar cu un istoric geologic complex. Ce anume a generat stâncile abrupte ale planetei Mercur?
Această lume, cea mai apropiată de Soare, afișează forme de relief extreme, dealuri înalte și falii adânci, care au fost de mult timp asociate cu răcirea și contracția interiorului planetei. Totuși, unele dintre aceste structuri nu pot fi explicate doar prin procesul de micșorare, iar o echipă de cercetători sugerează că gravitația Soarelui ar putea fi responsabilă. Cum a generat aceasta stâncile abrupte ale lui Mercur?
Mercur se află într-o rezonanță de rotație 3:2, ceea ce înseamnă că se rotește de trei ori în jurul axei sale pentru fiecare două orbite complete în jurul Soarelui. De asemenea, orbita sa este mult mai excentrică decât cea a Terrei. Dacă traiectoria Terrei în jurul Soarelui este aproape circulară, Mercur urmează o orbitală eliptică, cu forma unui ou, ceea ce face ca distanța sa față de steaua noastră să varieze considerabil.
Stâncile abrupte ale lui Mercur ar fi fost formate de gravitația Soarelui
Aceste variații generează forțe gravitaționale capabile să influențeze crustea planetei. Când aceste forțe sunt integrate într-un model al evoluției lui Mercur din ultimele 4,5 miliarde de ani, rezultatele sugerează că efectele mareice generate de Soare au avut un rol semnificativ în configurarea suprafeței planetei, scrie IFL Science.
„Aceste particularități orbitale generează tensiuni mareice ce pot lăsa urme vizibile pe suprafața planetei. Observăm modele tectonice care sugerează că nu doar răcirea globală și contracția sunt în joc. Obiectivul nostru a fost să examinăm cum contribuie aceste forțe mareice la dezvoltarea crustei lui Mercur. Prin modificarea parametrilor precum viteza de rotație și excentricitatea orbitei, am reușit să simulăm și să deducem potențiala evoluție tectonică a planetei”, a spus dr. Liliane Burkhard, cercetătoarea principală a studiului.
Un cumul de factori
Deși forțele mareice nu sunt suficient de puternice pentru a crea singure astfel de forme geologice, modelul sugerează că direcția în care apar anumite fisuri, direcții care nu pot fi explicate doar prin micșorare, corespunde influenței gravitației solare.
„Până în prezent, forțele mareice au fost în mare parte ignorate, fiind considerate prea slabe pentru a avea o influență semnificativă. Însă rezultatele noastre indică faptul că, deși nu au suficientă intensitate pentru a genera falii pe cont propriu, direcția tensiunilor tangențiale cauzate de ele se aliniază cu orientarea fisurilor tectonice observate pe Mercur. Acest lucru sugerează că forțele
