Un fenomen cosmic rar: „Înghițirea planetară” observată în timp real de NASA
Într-un moment semnificativ pentru știința astronomică modernă, cercetătorii de la NASA au detectat pentru prima oară un fenomen denumit „înghițire planetară” – un eveniment în care o planetă este treptat absorbită de steaua sa. Această descoperire uimitoare nu doar că aduce informații valoroase în înțelegerea evoluției sistemelor stelare, dar oferă și o viziune posibilă asupra soartei Pământului nostru, în miliarde de ani.
Fenomenul a fost observat la aproximativ 12.000 de ani-lumină distanță, referindu-se la o stea cunoscută sub numele de ZTF SLRN-2020 – un eveniment monitorizat cu ajutorul unor telescoape spațiale deosebit de sensibile, inclusiv telescopul spațial James Webb. Aceasta reprezintă prima observație directă a unei planete în timp ce este efectiv „înghițită” de steaua sa.
Un final lent și devastator
Spre deosebire de teoriile anterioare care afirmau că o planetă este consumată rapid de steaua sa printr-un proces catastrofal, datele oferite de telescopul James Webb sugerează un proces mai lent și gradual. Planeta observată, având o masă similară cu cea a lui Jupiter, orbita foarte aproape de steaua sa – chiar mai aproape decât Mercur se află de Soare.
Pe măsură ce steaua a intrat într-o etapă evolutivă avansată, cunoscută sub denumirea de „gigantă roșie”, dimensiunea sa a crescut, iar planeta a început să interacționeze cu straturile exterioare ale atmosferei stelare. Această interacțiune a generat o forță de frecare și un transfer de masă care au accelerat migrarea planetei către centrul stelei. În cele din urmă, planeta a fost complet distrusă, eliberând gaze și praf într-un halou vizibil în infraroșu.
Observațiile au relevat și formarea unui disc fierbinte de gaz molecular – similar celor întâlnite în regiunile de formare planetară. Acest paradox fascinant sugerează că distrugerea unei planete poate contribui, în mod indirect, la formarea altora, într-un ciclu cosmic de creație și distrugere.
Ce înseamnă acest lucru pentru Pământ?
Întrebarea inevitabilă ce urmează unei astfel de descoperiri este: Se poate întâmpla același lucru și cu Pământul?
Răspunsul scurt este: Da, dar nu într-un viitor apropiat.
Soarele nostru este în prezent o stea de secvență principală, aflată aproximativ la mijlocul duratei sale de viață evaluate la 10 miliarde de ani. În circa 5 miliarde de ani, Soarele va începe să se transforme într-o gigantă roșie, iar straturile sale exterioare se vor extinde, posibil cuprinzând orbitele planetelor Mercur și Venus. Pământul se va afla la limita acestei expansiuni stelare.
Există două scenarii posibile:
– Înghițire directă: Pământul ar putea fi complet absorbit de Soare, în timp ce atmosfera solară se extinde, suferind aceeași soartă ca planeta ZTF SLRN-2020.
– Părăsirea zonei locuibile: Alternativ, interacțiunile gravitaționale și pierderea de masă a Soarelui ar putea împinge Terra pe o orbită mai îndepărtată. Chiar și așa, radiația extrem de intensă și temperaturile ridicate vor transforma Pământul într-un glob steril, lipsit de atmosferă și viață.
O fereastră spre soarta altor lumi
Descoperirea acestui tip de eveniment nu este doar captivantă dintr-o perspectivă teoretică, ci are și o relevanță practică considerabilă. Permite astronomilor să analizeze și să prezică evoluția sistemelor exoplanetare, să înțeleagă mai bine diferențele și similaritățile dintre sistemele.
