Cea mai imensă configurație din Univers: Marea Zidărie Hercules–Corona Borealis
Universul reprezintă un spațiu enorm și complicat, guvernat de legi fizice ce oferă un anumit nivel de previzibilitate. Conform modelului cosmologic standard (ΛCDM – Lambda Cold Dark Matter), pe distanțe extrem de mari, Universul ar trebui să fie uniform și isotrop — adică, să posede aceleași caracteristici în orice direcție și zonă. Însă, o descoperire surprinzătoare subminează aceste concepții fundamentale: existența unei structuri colosale denumite Marea Zidărie Hercules–Corona Borealis (HerCrbGW), despre care se consideră acum că este chiar mai vastă decât se estima inițial.
Ce reprezintă Marea Zidărie Hercules–Corona Borealis?
Conform celor mai recente studii, HerCrbGW este cea mai mare structură descoperită până în prezent în Univers. Aceasta se extinde pe o lungime de aproximativ 10 miliarde de ani-lumină, cu o lățime de 7,2 miliarde de ani-lumină și o grosime de aproape 1 miliard de ani-lumină. Pentru a oferi un context, galaxia noastră, Calea Lactee, are un diametru de doar 100.000 de ani-lumină. Asta înseamnă că HerCrbGW este de 100.000 de ori mai mare decât galaxia noastră.
Această structură colosală contravine conceptului de uniformitate cosmologică la scară largă, care susține că, la un anumit nivel (aproximativ un miliard de ani-lumină), distribuția materiei ar trebui să fie constantă. HerCrbGW pune serios la îndoială această ipoteză.
Cum a fost descoperită HerCrbGW?
Este fascinant că această structură nu a fost recunoscută prin observarea directă a galaxiilor sau a materiei convenționale, ci prin studierea unor fenomene cosmice extreme: exploziile de raze gamma (GRB – gamma-ray bursts). GRB-urile sunt printre cele mai puternice evenimente din Univers și pot fi detectate de la miliarde de ani-lumină distanță. Ele apar de obicei în urma colapsului unor stele masive sau a coliziunilor între stele neutronice.
Dacă distribuția galaxiilor ar fi într-adevăr uniformă, conform modelului actual, atunci GRB-urile ar trebui să se manifeste aleatoriu în toate direcțiile cerului. Totuși, cercetătorii au observat o concentrare neobișnuită de astfel de evenimente într-o anumită zonă a cerului, în emisfera nordică, ceea ce a sugerat existența unei suprastructuri — conturul HerCrbGW.
De ce reprezintă această structură o provocare pentru cosmologie?
Conform modelului ΛCDM și principiului cosmologic (Universul este uniform și isotrop pe scară mare), existența unei structuri coerente mai mari de 1,2 miliarde de ani-lumină ar fi extrem de improbabilă. Totuși, HerCrbGW depășește acest prag considerabil, generând întrebări serioase despre validitatea modelelor actuale.
Această descoperire nu este doar un artefact statistic sau o problemă de eșantionare, afirmă autorii studiului. Distribuția GRB-urilor a fost examinată cu atenție, iar rezultatele au fost verificate repetat, ceea ce face puțin probabilă o eroare de interpretare.
În plus, HerCrbGW nu este o entitate unică, ci pare a fi formată din multiple roiuri galaxiale interconectate într-un mod care nu este încă pe deplin elucidat. Aceste legături între regiunile aparent distincte ridică noi întrebări privind formarea și evoluția structurilor pe scară largă în cosmos.
Este HerCrbGW un caz izolat?
HerCrbGW captează atenția și prin faptul că nu este singura anomalie de acest tip descoperită în Univers. Alte formațiuni gigantice, precum Huge Large Quasar Group (Huge-LQG) și așa-numitul Giant GRB Ring, au fost de asemenea identificate și au generat controverse comparabile.
Toate aceste descoperiri sugerează că Universul ar putea fi mai structurat decât se credea anterior. Dacă se confirmă existența mai multor astfel de structuri, ar putea fi necesară o reevaluare fundamentală a modelului cosmologic actual — în special în ceea ce privește structura și distribuția materiei în cosmos.
