Tăcerea poate fi percepută ca un semn de liniște sau înțelepciune, însă în anumite situații, ea maschează un disconfort profund. Există indivizi care, atunci când se confruntă cu o jignire sau cu un conflict iminent, aleg să nu deschidă gura. Nu pentru că nu ar avea o opinie sau o reacție, ci din cauza fricii de confruntare atât de intense, încât decid să se retragă complet din acea situație. Conform specialiștilor, acest comportament are rădăcini complexe și influențe semnificative asupra sănătății emoționale, scrie Infobae.com.
Experții subliniază că aceste persoane nu sunt neapărat slabe sau pasive. Dimpotrivă, mulți dintre cei care preferă tăcerea au o dorință profundă de armonie, de evitarea conflictelor și o sensibilitate crescută față de bunăstarea celor din jur. Problema intervine atunci când această nevoie devine o barieră ce îngreunează exprimarea propriilor emoții, opinii și limite.
Frica de conflict poate ascunde traume anterioare
Psihologul Mario Arzuza explică faptul că, adesea, această teamă de a se confrunta cu o situație dificilă provine din experiențe negative din trecut. Cei care au crescut în medii unde conflictele se transformau rapid în certuri violente sau celebre tăceri îndelungate pot învăța că orice dezacord este riscant. Drept urmare, la maturitate, vor dezvolta strategii de evitare – și una dintre cele mai comune este tăcerea.
În alte circumstanțe, se poate referi la o necesitate constantă de a fi plăcuți, acceptați și aprobați. Cei care se tem că vor pierde relații dacă își exprimă gândurile aleg să rămână tăcuți. Acest comportament este adesea întâlnit la indivizii cu o stimă de sine scăzută sau cu anxietate socială. Ei evită nu doar conflictele, dar se simt și vinovați dacă exprimă un dezacord, indiferent cât de justificat ar fi acesta.
Când tăcerea devine autodistrugătoare
Pe termen lung, tăcerea continuă nu echivalează cu pace interioară, ci cu acumularea de tensiune. Indivizii care se conformează constant, care fug de confruntare chiar și când sunt jigniți sau nedreptățiți, ajung să resimtă frustrare, epuizare emoțională și chiar pierderea identității personale. În plus, lipsa exprimării duce la relații dezechilibrate, în care nevoile lor sunt perpetuu ignorate.
Aceste persoane pot experimenta și simptome fizice: dureri musculare, probleme digestive, oboseală cronică sau atacuri de anxietate, toate cauzate de stresul interior nespus. Psihologia denumește acest fenomen „somatizare”, adică transformarea emoțiilor reprimate în suferințe fizice.
Ce se poate întreprinde pentru a întrerupe acest tipar
Soluția nu este să devenim agresivi sau conflictuali, ci să ne educăm în comunicarea asertivă. A fi asertiv presupune să ne exprimăm gândurile și emoțiile cu claritate și respect, fără a-i răni pe ceilalți și fără a ne anula pe noi înșine. Aceasta este o abilitate ce poate fi dobândită treptat, începând cu situații minore și crescând în complexitate.
De asemenea, este esențial să identificăm gândurile iraționale care contribuie la teama de conflict. Uneori, ceea ce ne reține este o simplă presupunere: „Dacă voi spune ceva, o voi…
