De ce spargerea unei oglinzi este considerată a aduce ghinion? Rădăcinile unei superstiții străvechi
Imaginează-ți: te împiedici și, fără intenție, scapi oglinda pe care o țineai. Aceasta se lovește de podea și se sfărâmă în zeci de cioburi. Primul gând? Asta cu siguranță va provoca șapte ani de ghinion! Dar de unde provine această credință comună și, poate mai important, cât adevăr se află în spatele ei?
Originea antică a superstiției
Chiar dacă oglinzile din sticlă cu argint sunt o invenție relativ recentă în istoria omenirii, ideea că reflexia noastră are o semnificație spirituală profundă este mult mai veche.
Grecii din antichitate considerau reflexia ca fiind o fereastră către suflet. Mitul lui Narcis ilustrează acest concept: tânărul a căzut pradă iubirii pentru propria imagine reflectată în apă și a sfârșit în interiorul său, în singurătate și disperare. Pentru greci, reflexiile aveau o putere magică, adesea periculoasă.
Romanii de altădată au extins această credință. Ei credeau că oglinzile nu reflectă doar imaginea fizică, ci și starea sufletului și norocul unei persoane. În plus, romanii considerau că viața se desfășoară în cicluri de câte șapte ani. Astfel, o oglindă spartă semnifica fracturarea sufletului reflectat, iar ghinionul urma să dureze până la finalizarea unui ciclu întreg de viață – adică șapte ani.
Valoarea unei oglinzi și semnificația „pedepselor”
O altă teorie istorică sugerează că superstiția își are originea în prețul ridicat al oglinzilor în trecut. În perioada romană și până în Evul Mediu, oglinzile erau foarte costisitoare, realizate din metale lustruite sau din sticlă rară. Dacă un servitor dădea peste o oglindă, paguba putea echivala cu șapte ani de salariu sau muncă.
Prin urmare, cei șapte ani de ghinion ar fi fost, de fapt, o pedeapsă simbolică – o formă de despăgubire pentru dauna adusă.
Dimensiunea ocultă: oglinzile ca portale spirituale
În practicile oculte și mistice, oglinzile au fost folosite timp de secole pentru divinație. Diverse culturi considerau oglinzile drept „portaluri” între lumea materială și cea spirituală. Anumiți magicieni și vrăjitori utilizau oglinzi „negre” (făcute din obsidian sau cristale întunecate) pentru a comunica cu suflete sau pentru a prezice viitorul.
Astfel, spargerea unei oglinzi era mai mult decât un accident domestics – putea indica un dezechilibru între planul spiritual și cel fizic. Se credea că un suflet „capturat” în oglindă s-ar fi eliberat într-un mod periculos odată cu spargerea acesteia, generând nenorociri.
Sufletul fracturat: o simbolizare
În anumite culturi, ideea că oglinda reflectă sufletul rămâne fundamentală. Atunci când o oglindă se sparge, sufletul reflectat în ea se „fracturează” și devine vulnerabil. Un suflet rănit nu mai poate proteja persoana, lăsând-o expusă ghinionului, bolii sau pierderilor.
Îngrijorătoare este o altă ipoteză: că sufletul rănit prin oglinda spartă caută răzbunare. Ghinionul care urmează – în diverse forme – reprezintă, în acest caz, o consecință inevitabilă a vinovăției spirituale.
Alte superstiții legate de obiecte sparte
Deși spargerea unei oglinzi, conform tradiției, atrage ghinion, spargerea altor obiecte din sticlă poate avea semnificații diferite. De exemplu:
– În Grecia, spargerea farfuriilor la petreceri este un semn de bucurie și o modalitate de a îndepărta spiritele malefice.
