Demența: O Criză Globală Subestimată și Factorii de Risc Prevenibili
Se apreciază că peste 60 de milioane de oameni la nivel mondial trăiesc cu demență – o afecțiune neurologică progresivă care afectează funcțiile cognitive, memoria, comportamentul și abilitatea de a realiza activitățile zilnice. Această condiție cauzează anual mai mult de 1,5 milioane de decese, iar impactul său financiar este colosal, generând un cost global pentru sistemele de sănătate care depășește 1,3 trilioane de dolari. În ciuda decadelor de cercetări riguroase și a investițiilor în miliarde, nu s-a găsit până acum un tratament definitiv pentru demență.
Ce Este Demența?
Demența nu se referă la o singură boală, ci la un grup de simptome cauzate de diverse afecțiuni neurologice, cum ar fi boala Alzheimer (cea mai frecvent întâlnită), demența vasculară, demența cu corpi Lewy sau demența frontotemporală. Aceste stări afectează progresiv funcțiile cognitive și afectează negativ calitatea vieții atât a pacienților, cât și a familiilor acestora.
Demența Nu Este O Partea Inevitabilă a Îmbătrânirii
Spre deosebire de opinia publică, demența nu reprezintă un aspect „natural” al procesului de îmbătrânire, ci o afecțiune cu multiple cauze care, în anumite cazuri, pot fi prevenite. De fapt, experții estimează că până la 45% din cazurile de demență ar putea fi evitate prin limitarea expunerii la 14 factori de risc modificabili – cum ar fi hipertensiunea arterială, obezitatea, inactivitatea fizică, fumatul, poluarea aerului, izolarea socială sau consumul excesiv de alcool.
Aceste riscuri nu se limitează doar la adulți. Conform cercetărilor recente, unele dintre aceste comportamente sau expuneri dăunătoare se dezvoltă devreme în viață – din copilărie, adolescență sau chiar din perioada intrauterină. Așadar, prevenția ar trebui să înceapă mult mai devreme decât am crezut anterior.
Etapele dezvoltării cerebrale și conexiunea cu riscul de demență
Creierul uman trece prin trei etape fundamentale pe parcursul vieții:
– Dezvoltare (copilărie și adolescență)
– Stabilitate (viața adultă)
– Declin (vârsta înaintată)
Majoritatea cercetărilor referitoare la demență s-au concentrat pe ultima etapă, însă există tot mai multe dovezi că originea acestei afecțiuni poate fi identificată încă din copilărie. De exemplu, un studiu longitudinal semnificativ a demonstrat că scorurile cognitive din viața adultă târzie sunt influențate semnificativ de capacitatea cognitivă dezvoltată la 11 ani. Aceasta sugerează că diferențele cognitive observate la vârstnici pot fi, de fapt, prezente încă de timpuriu, nu neapărat ca urmare a unui declin rapid apărut la vârste în înaintate.
Această idee modifică esențial paradigma în prevenția demenței: accentul trebuie să fie pus nu doar pe intervențiile din mijlocul vieții, ci și pe dezvoltarea optimă a creierului în copilărie și perioada prenatală.
Prevenția timpurie: o strategie esențială
Organizațiile de sănătate publică promovează tot mai mult inițierea măsurilor preventive încă din adolescență sau chiar mai devreme. Comportamente precum alimentația sănătoasă, exercițiile fizice regulate, renunțarea la fumat, gestionarea stresului sau stimularea cognitivă trebuie să fie promovate nu doar ca strategii pentru o viață sănătoasă, ci și ca modalități potențiale de reducere a riscului de demență.
Unele studii sugerează chiar că sănătatea mamei în timpul sarcinii – inclusiv nivelul de stres, nutriția, expunerea la poluanți sau infecții – poate avea un impact asupra riscului de demență al copilului pe termen lung. Ast
