La 17 decembrie 1903, pe plaja Kitty Hawk din Carolina de Nord, Statele Unite, Orville și Wilbur Wright au realizat un moment remarcabil în istorie. Cu aeronava lor, Wright Flyer, cei doi frați au efectuat primul zbor controlat, motorizat și sustinut al unei mașini mai grele decât aerul. Zborul a durat puțin, doar 12 secunde, și a parcurs o distanță de 36 de metri, dar a deschis porțile unei noi ere.
Realizarea lor a fost rodul unui studiu aprofundat asupra zborului păsărilor și al principiilor aerodinamice. Wright au creat un sistem eficient de control pentru ruliu, tangaj și girație, și au proiectat un motor propriu, ușor și puternic (12 CP).
Visul omenirii de a zbura datează din cele mai vechi timpuri – de la mitul lui Icar și schițele inovatoare ale lui Leonardo da Vinci, până la ingenioasele zmeie ale chinezilor (sec. V î.Hr.), care au fost primele construcții umane ce au depășit gravitația. Totuși, abia la începutul secolului XX, grație perseverenței și minuțiozității fraților Wright, acest vis a prins viață. Ei au realizat ceea ce alții n-au reușit: au combinat aerodinamica, controlul precis și propulsia într-o mașinărie funcțională, deschizând drumul aviației moderne.
Dacă în 1903 zborul era în continuare o atracție de circ, în doar un deceniu avioanele au devenit instrumente de război. Primul Război Mondial a transformat aviația dintr-o curiozitate într-o unealtă strategică. Piloți legendari precum Baronul Roșu, Manfred von Richthofen (care zburava de obicei cu un avion roșu), au avut predominanță în cer, iar bătăliile aeriene au devenit simboluri ale eroismului și inovației tehnologice.
Generarea aviației comerciale
După sfârșitul războiului în 1918, avioanele au început să fie adaptate pentru scopuri civile. Inițial, acestea transportau poștă și mărfuri, dar curând au început să apară și primii pasageri curajoși. Un moment de reper a fost zborul solitar al lui Charles Lindbergh peste Atlantic, în 1927. În „Spirit of St. Louis”, Lindbergh a traversat oceanul în 33 de ore, demonstrând că zborurile intercontinentale puteau fi realizate.
Anii ’30 au adus primele avioane comerciale de succes, precum Douglas DC-3, capabil să transporte 21 de pasageri în condiții relativ comode. Acesta a pus bazele unei rețele globale de zboruri regulate, facilitând accesibilitatea călătoriilor cu avionul nu doar pentru cei bogați, ci și pentru clasa mijlocie.
Revoluția avioanelor cu reacție și zborul supersonic
Al Doilea Război Mondial a marcat o nouă evoluție tehnologică: apariția avioanelor cu reacție. Messerschmitt Me 262, primul avion de vânătoare cu motor cu reacție operațional, putea atinge 870 km/h, depășind orice avion cu elice. După război, această tehnologie a fost adaptată pentru utilizare civilă.
În Europa, inventatorii români Traian Vuia (1872-1950) și Aurel Vlaicu (1882-1913) au contribuit semnificativ la istoria aviației. Vuia a efectuat în 1906, la Paris, primul zbor autonom cu o aeronavă mai grea decât aerul (după Wright, dar fără catapultă sau vânt favorabil), iar Vlaicu, un genial inginer, a proiectat avioane avansate pentru epoca sa (Vlaicu I și II, avioane moderne pentru vremea lor, și a decedat încercând să traverseze Carpații cu avionul), demonstrând că și România a avut pionieri ai aviației. Henri Coandă (1886 – 1972) – academician și inginer aeronautic român, pionier al aviației, fizician, specialist în aerodinamică și mecanica fluidelor.
