Europenii se adaptează mai bine la temperaturi scăzute decât la temperaturi ridicate: Ce ne-au dezvăluit ultimele două decenii
Un nou studiu efectuat de Institutul pentru Sănătate Globală din Barcelona (ISGlobal), în colaborare cu Centrul de Supercomputing din Barcelona (BSC), dezvăluie o descoperire surprinzătoare despre modul în care europenii răspund la condițiile climatice extreme: populația pare să se acomodeze mai bine cu frigul decât cu căldura. Lucrarea, publicată în renumita revistă The Lancet Planetary Health, examinează 18 ani de date din peste 800 de regiuni europene din 35 de state și oferă o imagine detaliată asupra riscurilor de mortalitate legate de temperaturile extreme în Europa.
Adaptarea la frig față de adaptarea la căldură
Cercetarea arată că riscurile de deces asociate cu expunerea la frig extrem au scăzut constant între 2003 și 2020, cu o medie de 2% pe an. Spre deosebire de aceasta, riscurile de deces generate de temperaturile extreme de vară s-au diminuat într-un ritm mai lent, de aproximativ 1% anual.
Aceste statistici sugerează că europenii – indiferent de latitudinea lor – par să se adapteze mai cu succes la temperaturile scăzute comparativ cu valurile de căldură, care devin din ce în ce mai comune pe măsură ce schimbările climatice se intensifică.
Temperatura de Risc Extrem: un nou criteriu adaptat diversității climatice europene
Pentru a oferi o analiză mai detaliată, cercetătorii au dezvoltat un instrument inovativ numit ERT – “Extreme-Risk Temperature” (“Temperatura de Risc Extrem”). Acest indicator variază în funcție de regiune și ia în calcul temperatura la care se înregistrează cel mai mare risc de deces într-o anumită zonă geografică.
Folosind acest model, echipa de cercetare a putut evalua mai realist modul în care indivizii reacționează la temperaturile extreme în contextul specific local, evitând constrângerile impuse de analizele bazate pe praguri fixe de temperatură.
Mai puține zile de ger, dar mai multe zile toride
Conform datelor analizate, Europa a avut, în medie, cu 2,07 zile mai puține caracterizate de frig extrem (sub ERT), între 2003 și 2020. În același timp, numărul zilelor cu temperaturi ce depășesc ERT – adică zile de căldură extremă – a crescut cu 0,28 zile pe an.
Un aspect interesant este că regiunile din sud-estul Europei – care teoretic sunt mai obișnuite cu temperaturi ridicate – au înregistrat riscuri mari de mortalitate asociate atât cu temperaturile scăzute, cât și cu cele ridicate, probabil din cauza infrastructurii inadecvate și a factorilor socio-economici.
Impactul factorilor socio-economici asupra capacității de adaptare
Ajustarea diverselor populații la condiții climatice extreme nu este doar o problemă biologică. Sănătatea publică este profund afectată de factori precum calitatea locuințelor, nivelul izolației termice, accesul la servicii medicale, precum și existența sistemelor de alertă și reacție rapidă în caz de fenomene meteorologice extreme.
Studiul evidențiază că, deși Europa a realizat progrese semnificative în protecția împotriva temperaturilor scăzute, adaptarea la căldură evoluează mai lent. Numai 20 din cele 38 de țări europene dispun de sisteme de monitorizare a valurilor de căldură, iar 17 nu au planuri oficiale de acțiune pentru a proteja populația în sezonul canicular (Heat-Health Action Plans – HHAPs).
Problema zilelor compuse: o combinație letală între căldura extremă și poluare
Cercetătorii au inclus în evaluările lor și așa-numitele „zile compuse” – acele zile în care temperaturile extreme se suprapun cu niveluri de poluare care depășesc limitele stabilite de Organizația Mondială a Sănătății.
În cazul zilelor cu temperaturi ridicate, 60% dintre acestea au fost asociate cu niveluri crescute de poluanți precum ozonul (
