Viața pe Pământ nu va fi veșnică, iar cel mai recent avertisment provine chiar de la NASA. Conform unei simulări ample, atmosfera planetei noastre va deveni, într-un viitor îndepărtat, incapabilă să susțină forme de viață complexe. Causa principală: prăbușirea fotosintezei, generată de o reducere dramatică a nivelului de dioxid de carbon.
Cercetarea a fost efectuată în cooperare cu cercetători de la Toho University și prezice un viitor sumbru pentru biosfera terestră. Deși sfârșitul oxigenului nu este aproape, simulările sugerează că procesul a început deja, pe o scară geologică. Concluzia: peste un miliard de ani, Pământul va deveni din nou o planetă sterilă, așa cum a fost în primele sale etape de viață.
## Un lanț de reacții care va epuiza planeta de oxigen
Totul începe cu Soarele. Pe măsură ce acesta continuă să se încălzească, energia sa tot mai puternică va influența chimia atmosferei terestre. În special, va descompune moleculele de CO₂, iar odată cu scăderea drastică a dioxidului de carbon, plantele nu vor mai putea să efectueze fotosinteza. Fără acest proces esențial, oxigenul din atmosferă va dispărea treptat.
Aceasta semnifică sfârșitul ecosistemelor așa cum le cunoaștem. Animalele, oamenii și majoritatea formelor de viață complexe nu vor mai putea supraviețui într-un mediu lipsit de oxigen. Mai mult, odată cu dispariția oxigenului, stratul de ozon care protejează planeta de radiațiile solare va colapsa, lăsând Terra expusă la nivele letale de radiații UV.
Simulările sugerează că, deși procesul va atinge maximul abia peste un miliard de ani, efectele ar putea deveni vizibile chiar în termen de 10.000 de ani — o perioadă scurtă în contextul existenței planetei.
## Dispariția vieții complexe și întoarcerea la forme primitive
Conform cercetătorilor Kazumi Ozaki și Christopher Reinhard, doar microorganismele anaerobe vor putea supraviețui în noile condiții. Acestea nu depind de oxigen și ar putea continua să existe în nișe ecologice extrem de dure. Restul viețuitoarelor — inclusiv noi — vor dispărea de pe fața Pământului.
Un alt efect devastator anticipat de cercetători este acumularea de metan în atmosferă. Pe măsură ce oxigenul dispare, nivelul de metan va crește, sporind toxicitatea aerului și accelerând deteriorarea condițiilor de viață.
Studiul ridică întrebări importante despre habitabilitatea planetelor, durata de viață a biosferei și cât de fragil este echilibrul ce permite viața pe Terra. Deși nu reprezintă o amenințare imediată, descoperirea obligă comunitatea științifică să regândească felul în care definim „planete locuibile” în căutările noastre cosmice.
## Un memento cosmic despre vulnerabilitatea vieții
Mesajul esențial al acestei descoperiri nu este frica, ci discernământul. Omenirea nu va trăi suficient pentru a experimenta această transformare, dar faptul că existența noastră are un termen limită ne obligă să prețuim și să înțelegem mai bine mediul care ne susține.
Chiar dacă viața a evoluat timp de miliarde de ani pe Pământ, nimic nu este etern — nici măcar oxigenul din aer. Această lecție nu se limitează doar la viitorul îndepărtat al planetei noastre, ci se referă și la limitele fundamentale ale vieții în univers.
