Trauma psihică lasă semne în organism: Descoperiri despre efectele biologice durabile ale traumelor extreme
Un studiu științific recent subliniază o realitate alarmantă: traumele psihice profunde rămân prezente chiar și după ce mintea pare să fi fost vindecată. Cercetătorii au descoperit modificări biologice persistente la supraviețuitorii atentatului de la Oklahoma City din 1995, deși aceștia nu mai manifestau simptome psihologice evidente. Rezultatele sugerează că trauma lasă urme nu doar în memorie, ci și în structura fiziologică fundamentală a organismului uman.
Efecte fiziologice ce durează decenii
Studiul a investigat un grup de 60 de indivizi care au supraviețuit evenimentului violent petrecut acum aproape trei decenii. Pentru a evalua impactul pe termen lung al unei traume severe, cercetătorii au comparat acest grup cu un lot de control format din 23 de persoane care nu au trăit un eveniment traumatic semnificativ.
Echipa de cercetători a evaluat funcționarea a trei sisteme esențiale ale organismului:
– Sistemul nervos autonom – responsabil pentru reacțiile automate la stres;
– Sistemul imunitar – vital pentru apărarea împotriva infecțiilor și gestionarea inflamațiilor;
– Sistemul endocrin – implicat în reglarea hormonilor de stres, precum cortizolul.
Modificările biologice observate includ:
– Niveluri crescute ale interleukinei IL-1β, un marker inflamator asociat cu inflamația cronică;
– Scăderea receptorului pentru interleukina 2 (IL-2R), sugerând o funcționare imunitară afectată;
– Tensiune arterială diastolică mai mare în repaus;
– Niveluri scăzute de cortizol dimineața, indicând o disfuncție a axei HPA (hipotalamus-hipofiză-glandă suprarenală), care reglează răspunsul organismului la stres.
Discrepanța dintre sănătatea psihică percepută și realitatea fiziologică
Una dintre cele mai semnificative concluzii ale cercetării este diferența dintre afirmațiile participanților cu privire la starea lor psihologică și datele biologice obținute.
Interviurile efectuate de cercetători au arătat că mulți supraviețuitori nu prezentau simptome semnificative de stres post-traumatic sau depresie, având scoruri similare cu cele ale grupului de control. Totuși, în ciuda acestei aparente “vindecări psihologice”, măsurătorile fiziologice au demonstrat prezența stresului cronic în organism.
Multe persoane au recunoscut că se simt mai fragile fizic în comparație cu cei care nu au experimentat traume similare, deși sunt considerați clinic sănătoși. Această disonanță a condus la concluzia că trauma poate continua să influențeze corpul chiar și atunci când psihicul pare recuperat.
Implicatii pentru monitorizarea pe termen lung a victimelor traumelor
Dr. Rachel Zettl, coautoare a studiului, afirmă că trauma severă poate schimba fundamental modul de funcționare al corpului uman, inclusiv în absența simptomelor evidente. Această cercetare, apreciată pentru rigurozitatea și perioada extinsă de analiză, oferă o viziune importantă pentru domeniile medicinei, psihologiei și sănătății publice.
Aceasta stârnește întrebări esențiale:
– Ar trebui să fie monitorizate persoanele care au suferit traume grave nu doar pentru posibile tulburări psihice, ci și pentru afecțiuni fiziologice pe termen lung?
– Pot aceste modificări biologice să fie cauzatoare de boli cronice asociate inflamației sau disfuncțiilor sistemului imunitar?
– Ce intervenții ar putea preveni apariția acestor efecte biofiziologice secundare ale unei traume severe?
Concluzii
Trauma psihologică severă nu este doar o problemă a minții, ci și a corpului. Chiar și în absența simptomelor evidente, urmele
