Dungile întunecate de pe Marte: un mister elucidat cu ajutorul inteligenței artificiale
Peisajul roșu al planetei Marte a captat atenția oamenilor de știință timp de multe decenii. Una dintre cele mai enigmatice caracteristici vizibile din orbită o reprezintă dungile întunecate observate pentru prima dată în anii 1970 de către misiunea Viking a NASA. Aceste structuri alungite, care par să curgă pe pantele marțiene, pot avea sute de metri lungime și apar în diverse moduri: unele durează ani întregi, în timp ce altele, numite „recurring slope lineae” (RSL) — „linii recurente pe pantă” — apar sezonier, dispărând în urma fluctuațiilor de temperatură.
La prima vedere, contrastul acestor linii întunecate cu stratul de praf roșiatic de pe Marte a sugerat o ipoteză interesantă: existența apei lichide. Cu toate acestea, cele mai recente descoperiri, facilitate de tehnologii avansate și analize realizate cu ajutorul inteligenței artificiale (AI), sugerează o altă sursă — una fără apă.
Ipoteza tradițională: urme de apă?
Ani la rând, comunitatea științifică a studiat aceste dungi cu scopul de a identifica semnele de apă lichidă, condiție esențială pentru a susține viața. Teoria principală susținea că apă extrem de sărată (capabilă să reziste la temperaturi sub zero) se infiltra din straturi subterane sau acvifere și ieșea temporar la suprafață. Aceste scurgeri ar fi generat RSL, alimentând speranța că Marte ar putea avea condiții favorabile pentru locuire, în special în timpul verii marțiene.
Noi dovezi: vântul și praful domină terenul
Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea Brown (SUA) și Universitatea din Berna (Elveția), publicat în revista Nature Communications, oferă o viziune complet diferită. Utilizând inteligența artificială, echipa a analizat peste 86.000 de imagini satelitare luate din orbită și, pentru prima dată, a creat o hartă globală a acestor dungi întunecate, catalogând peste 500.000 de formațiuni distincte.
Adomas Valantinas, cercetător principal în cadrul studiului, a declarat: „Ne-am dorit să înțelegem procesele geologice actuale de pe Marte și am constatat că nu există dovezi clare care să sugereze prezența apei lichide. Rezultatele noastre susțin o teorie a formării prin procese uscate.”
Geografia și orientarea formațiunilor nu sprijină nici ele ipoteza hidrologică: dacă apa ar fi fost o cauză, formațiunile ar fi apărut în zone cu orientări specifice, cu temperaturi variabile sau în regiuni mai umede. Totuși, majoritatea acestor linii se formează în zone cu vânturi puternice și activitate crescută a prafului.
Cum apar, de fapt, dungile întunecate?
Rezultatele sugerează că aceste dungi apar, în special, prin alunecări ușoare ale straturilor subțiri de praf fin de pe versanții marțieni, influențate de factori precum:
– Vârtejuri de praf frecvente, care agită și redistribuie materialul fin.
– Căderi de pietre sau impacturi de meteoroizi, care destabilizează solul.
– Activități sezoniere de vânt intens, care pot “curața” temporar suprafața, generând contraste vizuale pronunțate.
Variațiile sezoniere observate în cazul RSL nu mai sunt explicate prin topirea apei înghețate, ci prin instabilitatea dinamică a solului expus condițiilor meteorologice extreme de pe Marte.
Contribuția inovatoare a inteligenței artificiale în explorarea spațială
Un aspect remarcabil al acestui nou
