Dinozaurii erau mult mai încetiniți decât presupuneam: noi studii contestă calculele de viteză bazate pe amprente fosilizate.
În ciuda faptului că amprentele fosilizate au fost utilizate de zeci de ani pentru a evalua viteza creaturilor extincte, în special a dinozaurilor, noi studii indică faptul că aceste estimări ar putea fi incorecte. Concluzia? Dinozaurii erau mult mai încetiniți decât am presupus.
Generații întregi au considerat că dinozauri precum Velociraptor erau prădători rapizi, capabili să alerge cu viteze de până la 60 km/h. Aceste estimări erau în mare parte bazate pe o formulă elaborată în 1976 de biomecanicianul R. McNeill Alexander, care se fundamentează pe lungimea pasului, înălțimea șoldului și o constantă derivată din observațiile animalelor contemporane.
Dar o echipă de cercetători de la Liverpool John Moores University (Marea Britanie) a hotărât să testeze această formulă, alegând un exemplu surprinzător din prezent: bibilica (Numida meleagris), o pasăre bipedă cu dimensiuni și structură a membrelor analogă celor ale dinozaurilor teropozi mici, precum Velociraptor.
Dinozaurii erau mult mai încetiniți decât indică amprentele fosilizate
Deși formula lui Alexander a avut un impact semnificativ în paleontologie, aceasta s-a bazat în principal pe date provenite de la mamifere, nu de la păsări, care reprezintă, de fapt, urmașele directe ale teropozilor.
În cadrul experimentului, echipa a înregistrat păsările mergând și alergând pe diverse tipuri de nămol, folosind camere de mare viteză. Apoi, au creat modele digitale ale amprentelor prin fotogrametrie, pentru a măsura lungimea pașilor și a calcula viteza utilizând formula clasică.
Rezultatele au fost surprinzătoare: formula a supraestimat constant viteza reală a păsărilor. De exemplu, o pasăre care se deplasa cu doar 1 km/h era interpretată de formulă ca având o viteză de 4,7 km/h, aproape de cinci ori mai repede, conform Interesting Engineering.
Cauza principală? Substratul moale. Amprentele fosilizate se formează doar pe terenuri moi, cum ar fi nămolul, dar formula lui Alexander a fost dezvoltată pentru mișcarea pe suprafețe dure sau pe benzi de alergat. Noroiul distorsionează amprentele, făcând ca pașii să pară mai lungi decât în realitate. Asta înseamnă că un dinozaur care se deplasa încet prin noroi putea fi greșit interpretat ca alergând după prada.
Cu ce viteză alerga Tyrannosaurus rex?
De exemplu, Tyrannosaurus rex, care se credea că putea atinge viteze de 27-29 km/h, ar fi fost, de fapt, un plimbăreț lent. Un studiu din 2021, bazat pe simulări ale mișcării cozii, a estimat că T. rex se deplasa cu doar 1,3 metri pe secundă, adică în jur de 5 km/h.
Atenție, această nouă evaluare nu în
