A fost identificat un „fast-food” din perioada romană. Acum 2.000 de ani, în Mallorca romană, micile păsări cântătoare erau extrem de populare… pentru friptura la grătar. O nouă descoperire arheologică arată că aceste păsări erau consumate ca mâncare de stradă în orașul roman antic Pollentia.
Cercetătorii au descoperit o groapă de deșeuri lângă ruinele unui fost local de tip „fast-food” din perioada romană, care conținea numeroase oase de sturz cântător (Turdus philomelos), alături de ceramică crăpată și resturi de pește, mamifere și alte păsări. Această descoperire oferă informații interesante despre gustările populare din acea epocă romană.
„Din perspectiva mea, și având în vedere tradiția culinară locală din Mallorca, unde sturzii sunt încă consumați ocazional, pot spune că au un gust mai asemănător cu cel al prepeliței decât al găinii”, a afirmat Alejandro Valenzuela, cercetător la Institutul Mediteranean de Studii Avansate din Mallorca (Spania).
Ce se consuma la un „fast-food” din perioada romană?
Într-un nou articol publicat în International Journal of Osteoarchaeology, Valenzuela a examinat rămășițele descoperite în vechiul oraș Pollentia, fondat după cucerirea Insulelor Baleare de către romani, în anul 123 î.Hr. Orașul a devenit rapid un port activ, având forum, temple, cimitire și o rețea de prăvălii. Una dintre acestea părea să fie o „popina”, un tip de bar de cartier unde locuitorii veneau să savureze un pahar de vin și să mănânce ceva rapid.
Chiar lângă local, arheologii au descoperit o groapă adâncă de aproximativ patru metri, plină cu resturi menajere, incluzând un număr semnificativ de oase de păsări. Valenzuela a fost deosebit de interesat de micile păsări cântătoare, ale căror oase fragile sunt rar întâlnite în siturile arheologice. Cu toate acestea, în groapa de la Pollentia, oasele de sturz erau cele mai numeroase dintre toate speciile de păsări.
Cercetătorul a observat un detaliu interesant: majoritatea oaselor de sturz erau cranii și sternuri (osul pieptului), iar oasele membrelor, care conțin cele mai cărnoase părți, erau aproape cu totul absente. Aceasta sugerează că păsările au fost consumate pe o scară largă, iar părțile cărnoase au fost prelucrate sau gătite în altă parte.
Din sursele istorice se știe că romanii prindeau păsări cântătoare în masă, folosind plase sau capcane, și le vindeau către taverne. Valenzuela consideră că prepararea lor implica îndepărtarea sternului pentru a aplatiza carnea din piept, o metodă eficientă care permitea gă Cooking rapidă la grătar sau prăjirea în ulei, menținând carnea suculentă.
Pe farfurie sau pe băț?
Ceramica crăpată găsită împreună cu oasele sugerează că mâncarea putea fi servită în farfurii, așa cum se întâmpla într-o casă romană. Dar, având în vedere contextul de street food și dimensiunea mică a păsărilor, Valenzuela afirmă că este la fel de plauzibil ca mierlele să fi fost servite pe frigărui, pentru a putea fi consumate pe stradă, în mers.
Pe lângă sturzi, cercetătorul a găsit dovezi că romanii din Pollentia consumau în cantități mari și găini domestice (Gallus gallus), dar și iepuri europeni (Oryctolagus cuniculus), ceea ce arată clar că aceste animale erau incluse în meniul obișnuit al localului roman.
„Orașele romane aveau o relație foarte flexibilă cu hrana. Produsele de sezon, precum
