Mult timp considerat un indiciu de răceală, o neplăcere sau pur și simplu un detaliu neplăcut al corpului uman, mucusul revine acum în centrul atenției cercetătorilor într-un mod surprinzător. Știința contemporană începe să arate că această substanță lipicioasă și aparent banală este, de fapt, un aliat biologic sofisticat, cu un potențial enorm în tratamentele unor afecțiuni grave — de la infecții bacteriene la tulburări neurologice.
Studiile recente, realizate de echipe de cercetare din SUA și China, demonstrează că mucusul nu este doar o barieră pasivă care protejează mucoasele, ci o rețea activă și inteligentă, capabilă să interacționeze cu agenții patogeni și chiar să le schimbe comportamentul, conform *News.ro*.
## Protecție invizibilă: cum ne apără mucusul mai mult decât ne imaginăm
Mucusul se găsește în întregul corp – în căile respiratorii, intestin, ochi sau cavitatea bucală – și este format în mare parte din apă, dar și din mucine, proteine complexe care îi conferă consistență și funcționalitate. Conform cercetărilor conduse de dr. Katharina Ribbeck de la Massachusetts Institute of Technology, mucinele nu doar că împiedică formarea biofilmelor bacteriene – colonii periculoase și greu de distrus – ci le și diminuează virulența.
„Mucusul nu este doar un simplu zid care ține la distanță microbii, ci mai degrabă un portar vigilent care negociază cu aceștia la nivel molecular,” susține Ribbeck. Astfel, mucusul acționează ca un filtru biochimic, capabil să determine ce intră și ce nu în contact cu celulele noastre.
Un rol esențial îl joacă glicanii – lanțuri de zaharuri atașate acestor proteine – care pot neutraliza bacterii periculoase precum Pseudomonas aeruginosa sau fungi precum Candida albicans. Practic, mucusul devine un câmp de luptă chimică în care, fără a distruge direct agenții patogeni, îi face mai inofensivi, reducând astfel riscul de dezvoltare a rezistenței la antibiotice.
## De la substanță neplăcută la sursă de tratamente inovatoare
Pe baza acestor descoperiri, cercetătorii au început să dezvolte molecule inspirate din glicani pentru a trata infecțiile fungice sau a preveni cele intestinale și respiratorii. În paralel, în China, echipa prof. Guangshuai Zhang investighează terapii care întăresc bariera mucoasă intestinală în boli inflamatorii precum colita ulcerativă – cu rezultate promițătoare la șoareci.
Un nou domeniu de studiu, denumit „mucinom”, strânge informații despre mucinele din întregul corp și rolul lor în sănătate și boală. De exemplu, prof. Carolyn Bertozzi de la Stanford a identificat legături între mucinele cerebrale și funcționarea barierei hematoencefalice. La șoarecii înaintați în vârstă, stimularea genetică a producției de mucine a condus la o îmbunătățire a memoriei, sugerând că mucusul ar putea avea un rol și în prevenirea declinului cognitiv asociat vârstei.
În plus, stilul de viață și alimentația se dovedesc a fi esențiale pentru „calitatea” mucusului. Dietele bogate în fibre contribuie la menținerea unei bariere intestinale sănătoase, în timp ce anumite substanțe aditive alimentare o pot compromis.
Mucusul, disprețuit și trecut cu vederea timp de decenii, intră astfel în centrul unei revoluții medicale. Nu este doar o substanță de care vrem să ne debarasăm, ci o unealtă esențială a organismului nostru – poate chiar una dintre cele mai valoroase în viitorul medicinei.
