Tatuaje Precolumbiene Inedite Descoperite pe Fața și Brațul unei Mumii Andine de 800 de Ani
O cercetare recentă stârnește un nou interes în rândul istoricilor și antropologilor: tatuaje rar întâlnite pe față și pe corp au fost descoperite pe o mumie sud-americană cu o vechime de opt secole, oferind informații noi despre sofisticarea culturală a civilizațiilor precolumbiene.
Această descoperire extraordinară, publicată în renumitul Journal of Cultural Heritage, pune în evidență nu doar forme rare de artă corporală, dar și o compoziție chimică fără precedent a cernelii folosite pentru tatuare — un amestec de pigment mineral care sfidează normele cunoscute ale artei tatuajului antic.
O Mumie Andină cu Semnele Unicității
Mumia a fost identificată ca aparținând unei femei ce a trăit în zona Anzilor în urmă cu aproximativ 800 de ani, între anii 1215 și 1382 e.n., conform datării cu radiocarbon a materialelor textile în care a fost înfășurată. Găsită într-o poziție ghemuită, caracteristică ritualurilor funerare andine în „fardo” (pachet mortuar textil), mumia este în prezent expusă la Muzeul de Antropologie și Etnografie al Universității din Torino, Italia.
Analizată prin metode moderne de imagistică — spectroscopie, microscopie digitală și tehnici UV — mumia a scos la iveală detalii invizibile cu ochiul liber. Cea mai fascinantă caracteristică constă în trei linii negre paralele, perfect spațiate, tatuate pe obrazul drept, de la gură până la ureche. Potrivit cercetătorilor, acest element estetic este fără precedent în contextul cultural al regiunii andine.
Pe încheietura mâinii drepte a fost descoperit un alt tatuaj rar — un simbol simplu în formă de „S”, care nu are echivalent în niciun alt context artistic sau funerar cunoscut în Anzi.
Tatuaje Vizibile: Decor, Mesaj sau Ritual?
Faptul că tatuajele au fost realizate în zone extrem de vizibile, cum ar fi obrajii și încheietura mâinii, a determinat cercetătorii să sugereze posibile roluri sociale, religioase sau cosmetice pentru acestea.
„Fața reprezintă un spațiu simbolic important în cultura andină. Tatuajele de pe obraji ar fi putut funcționa ca indicatoare ale identității, statutului social sau credinței religioase. Ar putea chiar servi ca un fel de cod vizual pentru a transmite mesaje către membrii comunității”, explică autorii studiului.
Aceste tatuaje nu doar că sunt improbabile din punct de vedere cultural — ele sunt aproape complet absente din reprezentările artistice andine și din alte descoperiri arheologice — dar contribuie și la complexitatea intrigantă a enigmelor antropologice ale epocii.
Cerneală Neobișnuită: Pigmenți Minerali în Locul Cărbunelui
Chiar și mai surprinzătoare s-a dovedit a fi compoziția chimică a cernelii utilizate. Investigațiile au relevat că pigmenții care constituiau tatuajele conțineau magnetit – un mineral bogat în fier – și piroxeni, o familie de minerale silicatice asociate cu roca vulcanică.
Această descoperire este complet atipică. De obicei, tatuajele antice erau realizate utilizând cărbune vegetal ars, care oferea o nuanță foarte închisă și era ușor disponibil. În cazul acestei mumii, absența totală a cărbunelui și utilizarea mineralelor mai dificile sugerează o cunoaștere avansată a resurselor naturale și o intenție tehnologică sofisticată.
„Folosirea magnetitului în tatuaje nu a fost documentată anterior în America de Sud. Iar piroxenii — întâlniți frecvent în lavă — deschid noi perspective asupra utilizării simbolice sau ritualice a materialelor vulcanice în cultura andină”, evidențiază raportul cercetătorilor.
