O revelație istorică în Wyoming: Fosile de amfibieni gigantici descoperă o lume dispărută din Triasic
O descoperire recentă a unui impresionant set de fosile în Wyoming, SUA, a scos la iveală o specie rar cunoscută de amfibieni masivi ce a existat acum aproximativ 230 de milioane de ani. Aceasta este Buettnererpeton bakeri, o ființă acvatică de dimensiuni asemănătoare cu un aligator, considerată un dintre cei mai antici membri ai metoposaurizilor tenospondili. Studiul acestor fosile extrem de bine conservate, publicat în revista PLOS One, oferă detalii fascinante despre viața și dispariția acestor animale acvatice remarcabile.
Ce reprezintă Buettnererpeton bakeri?
Buettnererpeton bakeri este o ramură timpurie a arborelui evolutiv al amfibienilor și este un exemplu notabil al grupului metoposaurizilor — amfibieni mari, preistorici, care au dominat habitatele acvatice dulci în perioada Triasică. Această specie populează lacuri, râuri și bălți, fiind un prădător de vârf în habitatul său. Dieta sa era variată, incluzând pești, alte amfibii și orice pradă care avea ghinionul să ajungă în gura sa.
Cu un mod de viață similar cu cel al reptilelor contemporane, Buettnererpeton trăia aproape exclusiv în apă. Paleontologii Dave Lovelace și Aaron Kufner, de la Universitatea Wisconsin-Madison, evidențiază relevanța acestor fosile rare pentru înțelegerea faunei acvatice din America de Nord în perioada Triasică. Descoperirile de la Nobby Knob, din regiunea Dubois, oferă o oportunitate unică de a studia distribuția, comportamentul și evoluția acestor amfibieni colosali.
O comoară paleontologică în Wyoming
Regiunea numită Nobby Knob a devenit epicentrul uneia dintre cele mai importante acumulări de fosile metoposauride din istoria paleontologică a Americii de Nord. Scheletele descoperite sunt remarcabil de bine păstrate, multe dintre ele fiind găsite în poziții articulate, un fenomen extrem de rar pentru fosile vechi de milioane de ani.
În plus, cercetătorii au identificat plăci dentare în gura fosilelor, elemente care oferă indicii cruciale despre metodele de hrănire ale acestor creaturi și despre trăsăturile lor anatomice.
Un eveniment de extincție în masă?
Ce face această descoperire și mai captivantă este contextul în care fosilele au fost descoperite. Analiza sedimentului sugerează că aceste animale nu au murit treptat, ci mai degrabă ca urmare a unui eveniment de extincție în masă survenit într-o perioadă relativ scurtă.
Cercetătorii consideră că o secetă severă sau o scădere bruscă a nivelului apei ar fi putut determina adunarea acestor amfibieni în puținele surse de apă disponibile, ceea ce, în cele din urmă, ar fi condus la o mortalitate în masă. Această ipoteză este susținută de prezența sedimentelor fine și a unei stratificări specifice ce indică dispariția rapidă a unui număr mare de indivizi.
Impactul descoperirii
Această descoperire are un impact considerabil asupra înțelegerii evoluției timpurii a amfibienilor și a condițiilor ecologice din Triasic. Prin analizarea procesului de tafonomie — știința care studiază procesele de moarte și fosilizare — cercetătorii pot obține informații valoroase nu doar despre Buettnererpeton bakeri, ci și despre ecosistemul său, clima vremii și cauzele posibile ale declinurilor bruște ale populațiilor acvatice.
Această descoperire este, de asemenea, un avertisment important cu privire la vulnerabilitatea eco-sistemelor actuale.
