Un nou capitol în istoria Nordului Africii: Descoperiri arheologice fascinante în Peninsula Tanger
Investigațiile arheologice recente efectuate în peninsula Tanger, situată la intrarea Africii de Nord către Europa, au scos la lumină o rețea complicată de situri istorice care transformă complet viziunea asupra dezvoltării culturale și sociale a regiunii. Sondajele derulate pe vaste întinderi ale acestei peninsule, aflate în apropierea Strâmtorii Gibraltar, dezvăluie adăposturi în stâncă cu artă rupestră, cimitire preistorice și monumente megalitice unice ce sugerează un trecut mai interconectat și sofisticat decât s-a crezut inițial.
Un nod de conexiune între continente
Poziția peninsulei Tanger în colțul nord-vesting al Africii a furnizat încă din Epoca Pietrei o legătură strategică între Africa și Europa prin Strâmtoarea Gibraltar. Această locație a facilitat interacțiuni culturale, tehnologice și comerciale millenare între cele două continente, iar dovezile recente sugerează o activitate intensă între populații din diverse zone geografice, de la litoralul atlantique european până la regiunile sahariene.
Rezultatele publicate în reconnoscita revistă African Archaeological Review reflectă munca de cercetare a echipelor implicate în proiectele Tahadart și Kach Kouch, care au explorat un peisaj arheologic vast, format din numeroase situri funerare și religioase datate între 3000 î.Hr. și 500 î.Hr.
Elemente ritualice și simbolice într-un peisaj ancestral
Printre descoperirile notabile se numără cimitire complexe ce conțin tipuri variate de morminte – de la gropi simple și hypogee (morminte săpate în stâncă) până la morminte de tip cist (din blocuri de piatră) sau tumuli (movile funerare). Datarea unui os uman găsit într-un mormânt de tip cist la aproximativ 2000 î.Hr. reprezintă prima dată când s-a obținut un rezultat radiocarbonic pentru acest tip de înmormântare din nord-vestul Africii – o descoperire semnificativă pentru cronologia regională.
Multe dintre aceste complexe funerare sunt însoțite de monumente megalitice, amplasate lângă răscruci preistorice. Autorii menționează că aceste pietre nu erau doar marcaje teritoriale, ci și locuri de ritualuri, indicând existența unor spații sacre utilizate de comunități umane în mod colectiv și sistematic.
Artă rupestră ca martor al unui spațiu cultural comun
O caracteristică distinctivă a peninsulei Tanger este concentrarea de adăposturi în stâncă decorate cu artă rupestră. O duzină de astfel de situri au revelat o iconografie comună ce include figuri antropomorfe, linii ondulate, puncte, motive circulare și alte simboluri gravate în stâncă. Un aspect remarcabil este similaritatea izbitoare cu scenele întâlnite în Peninsula Iberică și în Sahara, sugerând existența unui cadru cultural regional comun în Epoca Bronzului Târziu – o concluzie ce sprijină ipoteza unei Europe Atlantice preistorice mai conectate cu nordul Africii decât s-a presupus anterior.
O așezare agricolă în situl Kach Kouch, cu locuințe din lut și silozuri săpate în stâncă, susține ideea unei civilizații sedentare, dedicate cultivării plantelor și domesticirii animalelor. Aceste practici agricole, combinate cu arta și sistemele funerare elaborate, sugerează o societate avansată din punct de vedere tehnologic și spiritual.
Reevaluarea arheologiei nord-africane
Un alt aspect important evidențiat de acest studiu amplu este critica adusă abordărilor arheologice din trecut. Cercetătorii pun în evidență că narațiunea dominantă a fost influențată de „prejudicii”…
