O nouă fosilă denisovană, găsită pe fundul Strâmtorii Taiwan, reprezintă o piesă esențială în reconstruirea istoriei umanității.
O descoperire impresionantă a stârnit interesul comunității științifice globale: o mandibulă umană veche, recuperată din apele Canalului Penghu, situat în Strâmtoarea Taiwan, a fost confirmată ca aparținând misterioșilor Denisovani – o specie umană arhaică despre care cunoaștem încă relativ puțin. Această fosilă nu doar că extinde harta istorică a prezenței denisovanilor în Asia, ci oferă și informații cruciale cu privire la adaptabilitatea și distribuția geografică a acestei specii.
Importanța descoperirii fosilei din Canalul Penghu
Fragmentul prezintă trăsături distincte ale morfologiei denisovane, deși lipsa ADN-ului a făcut imposibilă o identificare genetică directă. Cu toate acestea, cercetătorii au reușit să analizeze proteinele rămase în os și smalțul dentar, utilizând o metodă modernă cunoscută ca paleoproteomică. Au fost identificate peste 4.200 de reziduuri de aminoacizi, dintre care două erau specifice Denisovanilor, confirmând astfel legătura mandibulei cu această specie dispărută de mii de ani.
Fosila a fost descoperită de pescari, la o adâncime cuprinsă între 60 și 120 de metri, în zona care, în perioada Pleistocenului, era parte din platforma continentală asiatică. Așadar, această regiune era uscată acum zeci de mii de ani, ceea ce sugerează că denisovanii au trăit și în medii tropicale, pe lângă cele reci și montane – precum Munții Altai din Siberia sau Platoul Tibetan.
Cine au fost Denisovanii?
Specia Denisovan a fost recunoscută pentru prima dată în anul 2010, când cercetătorii au descoperit fragmente osos în interiorul unei peșteri din Munții Altai, Rusia. ADN-ul extras din aceste resturi le-a diferențiat clar de Homo sapiens și Neanderthalieni, plasându-i ca o ramură distinctă și puțin cunoscută a arborelui genealogic uman.
Analizele genetice recente indică faptul că oamenii moderni s-au încrucișat de mai multe ori cu Denisovanii și Neanderthalienii, iar urmele acestor încrucișări persistă în genomul unor populații din Asia și Australia. Așadar, chiar dacă Denisovanii au dispărut, moștenirea lor genetică continuă să existe în noi.
O specie extrem de adaptabilă, răspândită în întreaga Asia
Până la această descoperire, doar două locuri oferiseră dovezi fizice clare ale prezenței denisovanilor: Peștera Denisova din Siberia și Platoul Tibetan. Mandibula găsită în Taiwan, la aproximativ 4.000 km distanță de peștera originală, extinde semnificativ teritoriul cunoscut al speciei. În plus, sugerează că aceștia au reușit să supraviețuiască într-o diversitate de clime – de la regiuni reci și montane până la zone tropicale, precum Strâmtoarea Taiwan.
Frido Welker, expert în paleogenetică, consideră că noua fosilă este o dovadă a extraordinarei flexibilități ecologice a denisovanilor. Această trăsătură i-ar fi ajutat să reziste în condiții de mediu dificile, într-o eră în care supraviețuirea umanității era profund influențată de resursele locale și de schimbările climatice.
Trăsături fizice specifice
Analiza morfologică a mandibulei sugerează că individul avea o structură robustă, cu o mandibulă semnificativ mai masivă decât a oamenilor moderni sau a neanderthalienilor. Dinții sunt de asemenea incredibil de mari, indicând un mod de viață diferit – probabil adaptat la anumite tipuri de hrană.
