NASA a făcut recent publică, prin intermediul misiunii MAVEN, o descoperire care lămurește unul dintre cele mai mari enigme ale sistemului nostru solar: modul în care apa a dispărut de pe Marte. Pentru prima dată, echipa MAVEN a reușit să observe direct procesul prin care particulele energice provenite de la Soare afectează atomii din atmosfera marțiană, expulzându-i în spațiu. Acest fenomen contribuie la degradarea atmosferei, despre care până acum existau doar dovezi indirecte.
Utilizând trei instrumente aflate pe nava spațială MAVEN, NASA a surprins în timp real această „pierdere” de particule atmosferice, descoperind că viteza de pierdere este de patru ori mai mare decât estimările anterioare. Datele sugerează că procesul devine mai pronunțat în timpul furtunilor solare, când particulele solare ajung în fluxuri mult mai intense pe suprafața planetei.
Această pierdere continuă a atmosferei, ce a început acum miliarde de ani, când Soarele era mult mai activ, ar fi putut juca un rol crucial în dispariția apei lichide de pe Marte. Fără o atmosferă densă care să mențină căldura și presiunea, apa de pe suprafața marțiană nu ar fi putut rămâne stabilă, evaporându-se și dispersându-se treptat în spațiu.
Importanța acestei descoperiri
Rezultatele misiunii MAVEN nu sunt doar o validare a teoriilor anterioare, ci și o oportunitate de a înțelege mai în profunzime evoluția planetelor din jurul nostru. Dacă Marte, o planetă care în trecut avea apă lichidă și poate chiar condiții favorabile vieții, a pierdut treptat atmosfera din cauza Soarelui, acest lucru indică faptul că efectele activității stelare asupra planetei sunt mult mai semnificative decât s-a crezut.
Această descoperire are implicații directe și pentru cercetările legate de exoplanete. În căutarea unor lumi capabile să susțină viața, astronomii trebuie să ia în calcul nu doar existența apei, ci și protecția atmosferei împotriva radiațiilor și vânturilor stelare ale stelei mamă.
Misiunea MAVEN, lansată în 2013, continuă să furnizeze date esențiale despre Marte, fiind coordonată de Centrul Spațial Goddard. Faptul că putem observa în timp real aceste procese schimbă radical modul în care percepem trecutul Planetei Roșii și deschide noi direcții de cercetare referitoare la cum ar putea arăta viitorul explorării marțiene.
