O nouă cercetare efectuată de oamenii de știință de la Universitatea Nagoya din Japonia oferă o viziune originală asupra comportamentului unei galaxii învecinate – Micul Nor al lui Magellan (Small Magellanic Cloud – SMC). Articolul, publicat recent în recenzata revistă The Astrophysical Journal Letters, scoate la iveală un model complex și surprinzător de mișcare al stelelor din această galaxie, care implică două direcții opuse de deplasare și sugerează prezența unor forțe gravitaționale externe multiple.
Această descoperire a fost realizată prin examinarea mișcărilor a peste 4.200 de stele variabile de tip cefeide din SMC. Cercetătorii japonezi au observat că aceste stele, situate la distanțe diferite de Pământ, se deplasează în direcții opuse: cele mai apropiate se îndreaptă spre nord-est, în timp ce cele more îndepărtate se mișcă spre sud-vest. În plus, acest nou model coexistă pe o axă perpendiculară cu o altă mișcare bidirecțională, identificată într-o etapă anterioară la stelele masive, care se orientează în direcția nord-vest – sud-est.
Rezultatele obtinute contravin teoriilor anterioare care sugerau că stelele din SMC au o mișcare relativ uniformă și plană. În schimb, noul model sugerează că galaxia este influențată de forțe gravitaționale externe semnificative, care afectează structura și dinamica sa interioară.
Forțe gravitaționale concurente
Una dintre aceste forțe este bine cunoscută: Marele Nor al lui Magellan (LMC), o galaxie mai mare aflată în apropierea SMC, cu care aceasta are o legătură gravitațională. Interacțiunile dintre cele două galaxii au fost documentate anterior, iar dovezile sugerează că LMC distorsionează și atrage SMC, influențând morfologia acesteia.
Totuși, noua descoperire deschide calea spre posibilitatea existenței unei alte surse de deformare gravitațională, provenind dintr-un mecanism încă neexplorat. O ipoteză formulată de cercetători sugerează că Calea Lactee, galaxia noastră, ar putea avea un rol mai crucial în configurarea SMC decât s-a crezut anterior. De asemenea, se discută despre o posibilă apropiere între cele două Nori Magellanici în trecutul îndepărtat, ceea ce ar fi generat o întindere gravitațională suplimentară.
Stelele cefeide – instrumente cosmice de măsurare
Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au folosit datele obținute din misiunea spațială Gaia a Agenției Spațiale Europene (ESA), care oferă măsurători extrem de precise ale pozițiilor și mișcărilor stelare. Aceștia s-au concentrat pe stelele cefeide, un tip particular de stele variabile care pulsează periodic și a căror perioadă de variație a luminozității este corelată cu luminozitatea intrinsecă.
Această relație, cunoscută sub numele de relația perioadă-luminozitate, permite astronomilor să determine distanța acestor stele cu o precizie remarcabilă. Folosind distanțele exacte ale fiecărei stele analizate, echipa de la Universitatea Nagoya a reușit să obțină o reprezentare tridimensională dinamică a galaxiei, o premieră în studiul Micului Nor al lui Magellan.
Unul dintre concluziile semnificative ale studiului este că SMC nu prezintă o rotație globală perceptibilă – un aspect neobișnuit pentru o galaxie. Această absență a rotației consolidatează ideea că forma și dinamica galaxiei au fost profund influențate de interacțiunile externe destabilizatoare, mai degrabă decât de procesuri interne precum acumularea sau rotația propriei mase.
Implicarea în dinamica Grupului Local
Rezultatele acestui studiu nu au doar un impact asupra fizicii galactice locale, ci luminează și aspecte importante în cadrul mai larg al dinamicii Grupului Local – un sistem de galaxii.
