Pisicile: De la Feline Sălbatice la Simboluri Sacre în Egiptul Antic
Pisicile sunt printre cele mai iubite animale de companie din lume, recunoscute pentru natura lor independentă și, în același timp, afectuoasă. Totuși, conexiunea dintre oameni și aceste feline enigmatice își are rădăcinile într-un trecut îndelungat, despre care dispunem doar de informații fragmentate. Pentru o lungă perioadă, s-a considerat că pisica a fost domesticită inițial în zona mediteraneană, pe teritoriul actual al Ciprului. Recent, cercetările au adus o nouă lumină asupra acestui subiect, sugerând că adevărata domesticire s-a realizat, cel mai probabil, în Egiptul Antic, într-un context religios profund.
Un Nou Punct de Plecare: Egiptul, nu Cipru
Pentru mult timp, descoperirea unui mormânt vechi de aproximativ 9.500 de ani din Cipru, care conținea rămășițele unui om și ale unei pisici, a fost considerată cea mai timpuriu dovadă a domesticirii felinelor. Arheologii au interpretat această coexistență ca simbol al unei relații speciale între cele două specii. Totuși, analizele genetice recente au arătat că pisica găsită în acel mormânt era o felină sălbatică din Europa, nefiind direct asociată cu pisica domestică de astăzi (Felis catus).
Noile cercetări științifice sugerează că domesticirea pisicilor a început cu aproximativ 3.000 de ani în urmă în Egipt, având loc simultan cu dezvoltarea cultului zeiței Bastet. Spre deosebire de teoriile anterioare, această abordare pune accent pe importanța religiei și agriculturii în procesul de domesticire.
Bastet: Zeița Pisicii și Catalizator al Domesticirii
În panteonul egiptean, zeița Bastet a traversat o evoluție fascinantă. La început, era o divinitate războinică, simbolizată printr-un cap de leoaică, dar a fost treptat reinterpretată ca protecătoare a gospodăriei, un simbol al maternității, fertilității și sănătății. Această schimbare de imagine a fost reflectată în reprezentările sale cu cap de pisică, evidențiind o adâncire a afectivității egiptenilor față de aceste animale.
În cadrul acestui cult religios în expansiune, pisicile au fost crescute în număr semnificativ în temple speciale, având scopuri sacre. Multe dintre ele erau sacrificate, mumificate cu atenție și dedicate zeiței Bastet ca formă de devoțiune. Situl de la Bubastis, capitala cultului, a oferit arheologilor dovezi clare: mii de mumii de pisici îngropate în catacombe dedicate acestui cult.
Această venerare religioasă a ajutat nu doar la reproducerea și îmblânzirea masivă a felinelor, ci și la integrarea lor în viața de zi cu zi a egiptenilor. Pe lângă simbolismul sacru, pisicile aduceau și beneficii practice: vânătoarea de rozătoare în așezările umane, mai ales în apropierea hambarelor.
Contextul Agricol: O Alianță Naturală
Regiunile rurale ale Egiptului, unde agricultura reprezenta principalul mod de trai, s-au dovedit a fi habitatul perfect pentru pisici. În aceste zone, animalele sălbatice au fost atrase inițial de surplusul de hrană – în special de rozătoare – și, cu timpul, au început să interacționeze tot mai des cu oamenii. Acestea, la rândul lor, au realizat utilitatea pisicilor în protejarea rezervelor de hrană. Relația de mutualism a fost întărită nu doar prin avantaje practice, ci și prin profunde credințe religioase.
Este important de menționat că procesul de domesticire rareori se desfășoară brusc. În cazul pisicii, studiile genetice sugerează că specia a evoluat de-a lungul mileniilor în strânsă colaborare cu omul.
