Descoperire impresionantă: un nou studiu dezvăluie unde sunt stocate fragmentele de memorie

Când ai o seară de neuitat la restaurant, mai mult decât mâncarea îți rămâne în memorie. O amintire vie a serii este creată de mirosuri, decor, muzica interpretată de trupă, conversații și alte elemente. Mai târziu, a aduce înapoi doar una dintre aceste impresii ar putea fi suficientă pentru a retrăi întreaga experiență.

Potrivit cercetărilor recente, amintirile complexe din creier sunt formate dintr-un întreg și părțile sale. Hipocampul, o parte a creierului considerată de mult timp a fi sediul memoriei, este locul în care se păstrează experiența generală, dar detaliile specifice sunt analizate și stocate într-o altă parte a creierului, și anume cortexul prefrontal. În viitor, această separare asigură că expunerea la orice indiciu va fi suficientă pentru a activa cortexul prefrontal, care va accesa apoi hipocampul, pentru a-și aminti întreaga experiență.

Ce s-a descoperit despre memorie

Cercetarea, care a fost publicată în Nature, aruncă lumină asupra modului în care creierul procesează amintirile în moduri diferite și oferă o nouă perspectivă asupra felului în care lucrurile sunt amintite, care este un proces mai puțin înțeles decât stocarea memoriei.

Studierea memoriei ca proces distribuit al creierului a fost o provocare, în parte din cauza limitărilor tehnice. Priya Rajasethupathy, de la Universitatea Rockefeller și colegii săi au dezvoltat tehnici noi pentru a înregistra și a manipula simultan activitatea neuronală din mai multe zone ale creierului, în timp ce șoarecii navigau prin experiențe multisenzoriale, întâmpinând diverse priveliști, sunete și mirosuri în timp ce se aflau într-un coridor nesfârșit în realitatea virtuală.

Cercetătorii i-au antrenat pe șoareci să asocieze camere diferite, care erau compuse din diferite combinații de indicii senzoriale, ca experiențe pline de satisfacție sau aversive. Mai târziu, fiind provocați de un anumit miros sau sunet, șoarecii au putut să-și amintească experiența mai largă și au știut dacă să se aștepte cu bucurie la apă cu zahăr.

Experimentele au demonstrat că, în timp ce calea entorino-hipocampală, un circuit bine studiat care implică hipocampul și regiunea înconjurătoare, a fost esențială pentru formarea și stocarea experiențelor, caracteristicile senzoriale individuale au fost transferate către neuronii prefrontali. Mai târziu, când șoarecii au întâlnit anumite caracteristici senzoriale, un circuit diferit a fost angajat. De data aceasta, neuronii prefrontali au comunicat cu hipocampul pentru a evoca memoria relevantă.

„Acest lucru sugerează că există o cale dedicată pentru a aduce în prezent o memorie, separată de formarea memoriei însăși”, spune Nakul Yadav, primul autor al studiului.

Aceste descoperiri au implicații pentru tratamentul unor afecțiuni precum boala Alzheimer, unde se crede că deficitele sunt mai mult legate de amintirea memoriei decât de stocare.



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.