Galaxia Andromeda provoacă modele cosmologice: o distribuție neașteptată a galaxiilor-satelit
Galaxia Andromeda (Messier 31 sau M31), cea mai apropiată vecină galactică a Căii Lactee, a fost obiectul unor numeroase cercetări datorită dimensiunii și poziției sale. Cu toate acestea, cele mai recente observații contestă fundamentele universului așa cum le percepem acum. Un fenomen surprinzător – concentrarea majorității galaxiilor-satelit pe fața galaxiei orientată spre Calea Lactee – a stârnit confuzie și interes în rândul comunității științifice globale.
O asimetrie cosmică neașteptată
Conform modelului standard de cosmologie, galaxiile-satelit ar trebui să fie distribuite aleatoriu în jurul galaxiilor gazdă, datorită proceselor de acumulare și fuziune galactică. Galaxii mari, precum Andromeda sau Calea Lactee, se formează în halouri extinse de materie întunecată, ce atrag și consumă galaxii mai mici pe parcursul a miliarde de ani. Sateliții rămași după aceste evenimente ar trebui, prin urmare, să fie dispersați relativ uniform.
Totuși, în cazul lui M31, cercetătorii au constatat că 36 din cele 37 de galaxii-satelit cele mai luminoase se află pe partea galaxiei care ne înfățișează. Singura excepție este Messier 110. Aceasta este o asimetrie extremă, neobservată până acum în alte galaxii cunoscute. Kosuke Jamie Kanehisa, cercetător la Institutul de Fizică și Astronomie al Universității Potsdam, a afirmat că „M31 este singurul sistem cunoscut cu un grad atât de extrem de asimetrie.”
Distribuția atipică a sateliților
Era deja cunoscut faptul că un număr semnificativ dintre sateliții lui Andromeda sunt organizați într-un plan – o configurare numită „planul co-planar de sateliți”. Această descoperire a fost provocatoare pentru modelul standard, dar observația recentă privind poziționarea acestor galaxii exclusiv pe o parte a lui M31 complică lucrurile și mai mult.
Conform simulărilor realizate de Kanehisa și echipa sa, probabilitatea ca această distribuție să fie rezultatul unei întâmplări este de sub 0,3%. Aceasta sugerează fie o coincidență extrem de rară, fie un proces fizic necunoscut care duce la această organizare.
Ce ar putea explica alinierea?
Un indiciu promițător provine din istoria galactică a lui M31. Astronomii consideră că Andromeda a suferit, acum două-trei miliarde de ani, o fuziune cu o galaxie de dimensiuni medii. Ca rezultat, s-au format fluxuri stelare – resturi ale galaxiei absorbite – și a avut loc o explozie a formării stelare, observabilă cu Telescopul Spațial Hubble. O ipoteză sugerează că multe dintre galaxiile-satelit actuale ar putea fi fragmente ale acelei galaxii devorate, recent capturate de M31.
Dar, chiar și așa, de ce toate s-ar găsi pe partea galaxiei care ne privește? Forțele gravitaționale dintre Calea Lactee și Andromeda nu sunt suficient de puternice pentru a atrage acești sateliți către noi, iar sistemul nostru de galaxii-satelit nu prezintă un model asimetric similar.
Un mister în curs de soluționare
O provocare în elucidarea acestui mister este lipsa unor date dinamice exacte. În prezent, doar mișcările a patru sau cinci dintre sateliții lui Andromeda sunt bine stabilite. Astronomii speră ca datele viitoare de la misiunea Gaia – care cartografiază pozițiile și mișcările obiectelor din Calea Lactee și din jurul ei cu o precizie neegalată – să ofere informații esențiale pentru cel puțin 12 sateliți.
