Astăzi, 23 aprilie 2024, se împlinesc 18 ani de la dispariția lui Boris Elțîn, primul președinte al Federației Ruse ales prin vot liber. Figura sa rămâne simbolică pentru perioada de tranziție a Rusiei, care a trecut de la regimul comunist sovietic la un sistem democratic și o economie de piață, lăsând o amprentă profundă asupra istoriei post-sovietice prin acțiunile și deciziile sale umbrite de controverse.
O persoană esențială în sfârșitul URSS
Născut în 1931 în Sverdlovsk (cunoscut astăzi ca Ekaterinburg), Elțîn a fost inițial inginer constructor și director al unei fabrici în Urali înainte de a intra în politică. Cariera sa politică a început în cadrul Partidului Comunist, dar a câștigat recunoaștere internațională în 1991, în contextul loviturii de stat împotriva liderului sovietic Mihail Gorbaciov. Atunci, Boris Elțîn a avut un rol crucial, apărând în fața tancurilor și adresându-se mulțimii adunate în fața Parlamentului rus, ceea ce i-a întărit imaginea de lider al noii Rusii.
După disoluția oficială a Uniunii Sovietice în decembrie 1991, Boris Elțîn a devenit primul președinte ales democratic al Federației Ruse, un eveniment istoric pentru o națiune care timp de decenii fusese condusă doar de șefi numiți în ierarhiile comuniste.
Reforme radicale – între optimism și haos
Mandatul său a făcut posibilă o schimbare profundă în Rusia, caracterizată prin reforme economice drastice. Prin implementarea unei strategii denumite “terapie de șoc”, Elțîn a încercat să transforme rapid economia central planificată într-una de piață liberă. Această alegere a avut impacte devastatoare asupra nivelului de trai al cetățenilor: inflația a crescut fulminant, șomajul a atins cote alarmante, iar colapsul sistemelor de protecție socială a dus la o sărăcire rapidă a unor segmente mari ale populației.
Criticii acelor vremuri – și nu doar ei – l-au acuzat pe Elțîn de promovarea unor privatizări opace, prin care riqueza considerabilă a statului a ajuns rapid în mâinile câtorva privilegiați, creând astfel oligarhii ruse care aveau să influențeze puternic viața economică și politică în anii următori.
Conflictul din Cecenia și criza de imagine
Între 1994 și 1996, Rusia a fost implicată într-un conflict brutal în Cecenia, o republică din Nordul Caucazului care își proclamase independența. Războiul, care a provocat zeci de mii de morți – majoritatea din rândul civililor – și a dus la umilirea armatei ruse, a constituit un punct de cotitură în declinul drastic al popularității președintelui Elțîn atât pe plan intern, cât și pe arena internațională.
În ciuda criticilor, a dificultăților de sănătate și a protestelor publice, Elțîn a fost reales în 1996, în fața lui Ghennadi Ziuganov, candidatul comunist, un rezultat considerat a fi rezultatul unei combinații de sprijin din partea elitelor economice și a mass-media, dar și al intereselor occidentale în menținerea stabilității democratice în Rusia.
Declinul politic și decesele
Sfârșitul anilor ’90 a coincis cu finalizarea carierei politice a lui Elțîn. Pe 31 decembrie 1999, într-un gest neașteptat, și-a anunțat demisia din funcția de președinte, numindu-l pe Vladimir Putin – care era prim-ministru la acea vreme – ca succesor interimar. Acest moment a marcat începutul unei noi ere în politica rusă.
Elțîn a decedat pe 23 aprilie 2007, la 76 de ani, în Moscova, în urma unui infarct miocardic. Înmormântarea sa a fost prima pentru un lider rus necomunist în ultimele decenii și a avut loc cu onoruri naționale.
Moștenirea mixtă
