Pe 9 iunie 68, împăratul roman Nero a pus capăt zilelor sale, conform unor relatări, pronunțând celebrele sale ultime cuvinte: „Ce artist piere!”. Aceste cuvinte, cu un trup literar extras din Iliada lui Homer, reflectă drama personală și măreția artistică pe care Nero și-a atribuit-o. Moartea sa a încheiat dinastia Iulio-Claudiană și a marcat începutul unei perioade de instabilitate politică cunoscută sub numele de „Anul celor patru împăraţi”, în care patru împărați diferiți au ajuns la tronul Romei în decurs de un singur an.
Născut pe 15 decembrie 37, la scurtă vreme după dispariția împăratului Tiberius, Nero a fost un nonconformist încă din prima zi. Tatăl său, Gnaeus Domitius Ahenobarbus, a făcut o profeție nefavorabilă, afirmând: „Din mine şi din Agrippina nu se poate naşte decât ceva detestabil şi funest pentru stat”. Previziunile astrologilor au conturat un viitor sumbru pentru el, iar legendele spun că un șarpe imens a păzit leagănul său la naștere, pielea sa fiind transformată ulterior într-un talisman purtat de Nero.
Domnia lui Nero este printre cele mai controversate din istoria antică, caracterizată de excese și acte de cruzime, dar și de gesturi artistice și culturale. Impactul său asupra artei și culturii romane a fost considerabil, iar renumele său ca artist era bine cunoscut în epocă. În prezent, figura lui Nero continuă să fie un simbol al tiraniei și al excentricității regale din Roma Antică.
