**O cercetare recentă efectuată de Universitatea Yale (SUA) indică faptul că șopârlele de noapte posedau caracteristici distinctive care le-au ajutat să supraviețuiască evenimentului de extincție în masă ce a eliminat dinozaurii de pe planeta noastră.**
Extincția Cretacic–Paleogen, care a dus la dispariția dinozaurilor în urmă cu 66 de milioane de ani, a fost unul dintre cele mai semnificative evenimente de dispariție în masă din istoria Pământului. Înainte de acest eveniment, planeta era populată de dinozauri, reptile marine și păduri dense.
Ulterior, un asteroid cu un diametru de aproape 10 kilometri a lovit Peninsula Yucatán din Mexic cu o viteză de 70.000 km/h, eliberând o energie superioară tuturor explozivilor fabricate de om, schimbând definitiv cursul vieții pe Pământ, conform [InterestingEngineering.](https://interestingengineering.com/science/night-lizards-survived-dinosaur-killing-asteroid)
Spre deosebire de multe specii care au reușit să supraviețuiască impactului datorită dispersiei geografice sau a numărului semnificativ de pui, șopârlele de noapte (familia *Xantusiidae*) au depășit extincția în ciuda numărului redus de pui și a habitatelor limitate – contrazicând teorii existente referitoare la supraviețuirea post-extincție.
Cercetătorii au investigat modul în care aceste șopârle au reușit să reziste extincției în masă, într-un studiu publicat în *Biology Letters.*
Prin utilizarea unor tehnici combinate de datare filogenetică și reconstrucție a trăsăturilor ancestrale, oamenii de știință au constatat că șopârlele Xantusiidae au apărut înainte de granița K-Pg și au identificat caracteristici care le-au sprijinit supraviețuirea.
### Unul dintre cele mai semnificative evenimente de dispariție în masă din istoria Pământului
Analizele au fost fundamentate pe date genetice de la 34 de [specii moderne de șopârle](https://www.descopera.ro/istorie/20772016-fosilele-unei-soparle-teribile-rescriu-istoria-globala-a-dinozaurilor) de noapte, corelate cu fosile datând din perioada Cretacicului timpuriu până în Miocen. Aceste fosile, adunate din America de Nord, Centrală și Cuba, au oferit informații esențiale despre istoria evolutivă și adaptările de supraviețuire ale acestor șopârle rezistente.
Specia *Cricosaura typica*, originară din Cuba, a fost urmărită genetic până la cea mai veche ramură a arborelui genealogic al șopârlelor de noapte, separându-se de verii săi din America de Nord și Centrală. În schimb, speciile din genurile *Lepidophyma* și *Xantusia* s-au diversificat mai târziu, în urmă cu aproximativ 12 milioane de ani, după ce impactul asteroidului a modificat habitatele lor ancestrale.
Acum 10 milioane de ani, o ramură continentală a ajuns pe Insulele Channel din California traversând poduri de uscat temporare, evoluând ulterior în șopârla uriașă de noapte de pe insulă, odată ce a fost izolată.
Cel puțin două linii ancestrale care au început să existe acum circa 92 de milioane de ani au dus la apariția celor 34 de specii moderne, care au reușit să traverseze granița K-Pg. Spre deosebire de multe păsări și mamifere care au supraviețuit, [aceste șopârle au păstrat](https://www.descopera.ro/natura/20312301-soparlele-gecko-isi-recunosc-propriul-miros-arata-noi-experimente) o strategie reproductivă caracterizată prin număr redus de pui.
### Strategia reproductivă a șopârlelor
Folosind reconstrucție statistică, cercetătorii au estimat că femelele ancestrale de șop
