De ce preparatele au un savor mai plăcut a doua zi: explicația științifică neexplorată de la MasterChef

De ce preparatele au un savor mai plăcut a doua zi: explicația științifică neexplorată de la MasterChef

E un secret pe care bucătarii îl știu intuitiv, iar oamenii de știință tocmai l-au confirmat: unele mâncăruri gătite nu doar că supraviețuiesc cu brio reîncălzirii, dar devin mai bune a doua zi. În spatele acestei revelații culinare nu e nicio magie, ci știință pură – reacții chimice, transformări moleculare și o doză generoasă de umami.

Dacă și ție ți s-a întâmplat să simți că o tocăniță, un curry sau o porție de lasagna are gust mai bogat după o noapte petrecută în frigider, află că nu e doar o iluzie a papilelor gustative flămânde. Cercetările publicate de New Scientist explică de ce „a doua zi” înseamnă, pentru anumite mâncăruri, un upgrade de savoare care nu poate fi ignorat.

Procesul de odihnă culinară începe în momentul în care mâncarea se răcește. Ingredientele încep să interacționeze într-un mod diferit față de atunci când sunt fierbinți. Substanțele volatile din ceapă și usturoi, cele care dau acel iz înțepător la gătit, se oxidează și își pierd din intensitate. Nu mai atacă papilele gustative, ci contribuie la un gust mai domol, mai integrat în ansamblu.

Condimentele, cum ar fi turmericul, chimenul sau ardeiul iute, își pierd colțurile tăioase și se „îmblânzesc” în combinație cu grăsimile și proteinele din mâncare. Asta înseamnă că a doua zi, când reîncălzești un fel consistent, simți mai puțin explozia inițială de arome și mai mult o profunzime de gust bine echilibrată.

Sosurile, în special cele pe bază de roșii sau carne, se îngroașă pe măsură ce se evaporă lichidul în timpul răcirii, dar și datorită amidonului care se leagă mai bine cu grăsimile. Rezultatul? O textură mai catifelată, un gust mai bine conturat și o senzație generală că felul de mâncare a fost „rotunjit” de timpul petrecut în frigider.

Umami – asul din mânecă al bucătarului invizibil

Termenul umami, folosit în special în gastronomia japoneză, definește gustul savuros profund, care apare mai ales în alimentele bogate în proteine. Când mâncarea se odihnește, proteinele se descompun treptat în aminoacizi, dintre care glutamatul este cel mai important pentru această senzație de umami.

Asta explică de ce preparate precum curry-ul indian, sosurile bolognese sau supele de oase capătă un gust mult mai bogat după o noapte la rece. Fără să adaugi nimic în plus, obții o aromă mai „mature”, mai sofisticată, care pare să fi evoluat peste noapte.

Chiar și leguminoasele, cum ar fi lintea sau năutul, contribuie la această magie. Amidonul lor se descompune parțial în zaharuri simple, oferind o notă subtilă de dulceață care echilibrează bine condimentele sau aciditatea tomatelor. În același timp, aromele au timp să pătrundă mai adânc în fiecare celulă vegetală, rezultând un gust uniform și mult mai plin.

Gust perfect, dar cu grijă la siguranță

Deși beneficiile gustative ale „răbdării culinare” sunt evidente, există și o parte mai puțin apetisantă a poveștii: siguranța alimentară. Intervalul de temperatură dintre 5°C și 60°C este periculos, deoarece permite înmulțirea rapidă a bacteriilor precum Salmonella sau <