De ce ne plac filmele de groază? Știința din spatele unei sperieturi zdravene

Fiorii unui film de groază dau de multe ori o stare de euforie, iar sperietura de intensitate medie poate ajuta, spun specialiștii, la creșterea rezistenței psihicului. Palmele transpiră, inima bate mai repede, stomacul se contractă și mușchii se încordează. Iar când teama se diminuează, rămânem cu un sentiment similar cu plăcerea. Să fie acesta sentimentul de ușurare sau e ceva mai mult de atât?

Amigdala cerebrală, o componentă neuronală în formă de migdală ce se află în interiorul creierului nostru, controlează răspunsul corpului atunci când apare frica. Într-o situația care creează teamă, amigdala stimulează hipotalamusul, care activează două sisteme în corpul nostru – sistemul nervos simpatic și adrenalina din suprarenale – provocând astfel o avalanșă de hormoni și declanșând reflexul de „luptă sau fugi”.

„Încă nu știm cu exactitate unde apare de fapt frica în creierul nostru, dar cel mai probabil este vorba despre o coordonare a unei întregi rețele cerebrale”, a spus dr. Charlotte Lawrenson, un neurolog de la Universitatea din Bristol.

Iar dacă amenințarea care provoacă teamă se dovedește a fi reală, alte zone din creier vor fi activate pentru a iniția un răspuns la nivelul întregului corp.

Poveștile de groază, adânc înrădăcinate în istorie

Teama este o emoție străveche, iar poveștile de groază sunt adânc înrădăcinate în istoria omenirii. Comunitățile foloseau poveștile pentru a-și învăța copiii despre pericolele pe care le-ar putea întâlni de-a lungul vieții, precum lupi sau alți prădători.

Astăzi, însă, cinematografia reprezintă fereastra spre temerile societății. În anul 1954, filmul „Godzilla” a redat subiectul atacurilor nucleare, prezentând, astfel, teama colectivă a bombelor nucleare din război.

De altfel, filmele de groază au prezentat adesea teme care provocau neliniște în comunitate, precum tehnologia – roboții care se revoltă împotriva creatorului, precum „2001: Odiseea Spațială”, sau „Terminatorul”; iar la sfârșitul anilor 1970 și 1980, personajele Michael Myers și Freddy Krueger și-au făcut apariția pe marile ecrane, în contextul ideii de criminal în serie care intrase deja în conștiința publicului.

Mai mult, în martie 2020, când pandemia virusului SARS-COV2 a cuprins întregul mapamond, a explodat și numărul descărcărilor pentru filmul „Epidemia: Pericol nevăzut” (Contagion, lansat în 2011).

Publicul învață din filme să facă față situațiilor terifiante

În acest context, de ce oamenii vor să urmărească un film horror despre un subiect foarte familiar într-un anumit moment al vieții? Marc Malmdorf Andersen, un om de știință din Danemarca, este de părere că mulți consideră că, urmărind un astfel de film, pot învăța din filme despre managementul în situații neprevăzute.

„Timpul petrecut în fața acestor tărâmuri fictive poate fi echivalat cu oportunitatea de a lucra la propriul manual pentru un scenariu catastrofal în care ai putea fi implicat”, spune acesta.

Un studiu arată că amatorii de filme de groază au fost mai stabili din punct de vedere psihologic în pandemie decât cei care nu preferau acest gen.

„Cumva, ei au fost expuși unor scenarii similare și probabil le-a folosit experiența petrecută în fața acelor realități fictive”, mai explică profesorul, citat de The Guardian.

Pe de altă parte, impunerea unei limite este importantă, mai ales pentru că între distracția inofensivă și teroarea reală este o linie fină. Prea multă teamă poate duce la stres și tulburări anxioase.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Fosila unei creaturi bizare găsită pe fundul mării pare desprinsă din literatura horror

Adevăratul castel al lui Dracula, vampirul fictiv al lui Bram Stoker

Epidemia mortală din Irlanda care l-a adus la viață pe Dracula

Ed Gein: crimele Măcelarului din Plainfield au inspirat cărți și filme de groază



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.