Pisicile roșcate – dezvăluirea științifică a misterului blănii portocalii
Pisicile roșcate, cunoscute adesea sub denumirea de „ginger” datorită nuanței portocalii îndrăznețe a blănii lor, sunt printre cele mai iubite și recunoscute feline la nivel global. Fie că ne referim la faimosul Garfield, la pisoiul Toulouse din animația „Aristocats” sau la motanul în galoși din povești, aceste feline atrag atenția nu doar prin culoarea lor vibrantă, ci și prin farmecul pe care îl emană. Totuși, deși au fascinat de-a lungul timpului umanitatea, enigma legată de nuanța lor distinctă și de predominanța masculină nu a fost complet dezvăluită – până acum.
Două echipe de cercetători, una din Japonia (Universitatea Kyushu) și cealaltă din Statele Unite (Universitatea Stanford), au reușit să ofere lămuriri asupra acestui fenomen, publicând în același timp două studii inovatoare. Investigațiile lor au fost posibile și datorită sprijinului pasionaților de pisici, care au contribuit prin campanii de crowdfunding.
Explicația pentru blana portocalie: o genă hiperactivă
La rădăcina culorii roșcate a blănii acestor pisici se află o modificare genetică fină, dar cu rezultate remarcabile. Studiile au identificat că pisicile portocalii au o activitate anormal de crescută a genei ARHGAP36, responsabilă pentru funcționarea melanocitelor – celulele care generează pigmenții pielii, ochilor și blănii.
În mod normal, exprimarea acestei gene este stricte reglementată. Totuși, în cazul pisicilor roșcate, lipsește o mică secvență de ADN care controlează acest proces. Fără această „frână genetică”, gena devine hiperactivă, provocând astfel o intensificare a producției de pigmenți deschiși, rezultând o blană strălucitor portocalie.
Pe lângă impactul asupra culorii, cercetătorii cred că această genă ar putea avea și alte implicații, inclusiv în dezvoltarea sistemului nervos sau endocrin. Această descoperire deschide perspective pentru studii aprofundate asupra rolului pe care ARHGAP36 îl poate juca în sănătatea pisicilor, dar și în condiții similare la oameni.
De ce majoritatea pisicilor roșcate sunt masculi?
Un alt mister fascinant asociat cu pisicile roșcate este că majoritatea dintre ele sunt masculi. Explicația se află în poziția genei ce determină culoarea pe cromozomul X.
Pentru pisicile femele, care au doi cromozomi X, este necesar ca ambele copii ale genei să fie „roșcate” pentru ca blana să fie complet portocalie. În lipsa acestei condiții, culorile se combină, apărând modele „calico” (alb, negru și portocaliu) sau „tortoiseshell” (negru și portocaliu, fără alb). Aceste combinații se formează deoarece, în timpul dezvoltării embrionare, una dintre cele două copii ale cromozomului X este selectată aleatoriu în fiecare celulă, ceea ce duce la o piele mozaicată colorată.
Pe de altă parte, masculii au un singur cromozom X, ceea ce înseamnă că, dacă acesta conține varianta „roșcată” a genei, blana va fi integral portocalie. Astfel, se explică de ce aproximativ 80% dintre pisicile roșcate sunt de sex masculin.
O pasiune transformata în descoperire științifică
Proiectul de cercetare ce a condus la aceste fascinante descoperiri a fost inițiat din pasiunea unui profesor japonez pensionar, Hiroyuki Sasaki. Deși oficial retras din activitatea academică, Sasaki a decis să continue studiile în domeniul geneticii, axându-se pe pisici – animale pe care le adoră.
Sprijinit de o echipă internațională de cercetători și de o finanțare de peste 10 milioane de yeni strânsă prin crowdfunding, profesorul a reușit să colecționeze
