Un nou progres semnificativ pentru știință a fost realizat în adâncurile oceanului: cercetătorii au reușit, pentru prima dată, să observe în timp real un fenomen geologic rar, dar crucial — cutremurele lente. Acestea nu provoacă panică și distrugeri, dar oferă indicii valoroase despre marile seisme care pot afecta planeta în viitor.
Spre deosebire de cutremurele convenționale, care apar brusc și cu forță, cutremurele lente sau slow slip events (SSE) sunt procese geologice graduale, în care plăcile tectonice eliberează lent energia acumulată. Aceste evenimente pot dura între câteva zile și câteva săptămâni, iar deplasarea solului este măsurată în milimetri.
Nu pare a fi o amenințare, dar tocmai această „blândețe” le face esențiale pentru seismologi. Ele acționează ca amortizoare tectonice — „un fel de val care se deplasează cu slow de-a lungul contactului dintre plăci”, explică Josh Edgington, hidrogeofizician la Institutul pentru Geofizică al Universității Texas (UTIG). De asemenea, cutremurele lente pot prezice sau chiar declanșa cutremure rapide și violente, transformându-le într-un sistem de avertizare timpurie natural.
Într-un studiu fundamental, cercetătorii UTIG au reușit să monitorizeze două astfel de cutremure lente — unul în 2015 și altul în 2020 — cu ajutorul unor senzori instalați în foraje submarine profunde, în apropierea fosei Nankai, o zonă de subducție activă din apropierea coastei Japoniei. Aici, placa mării Filipinelor se „scufundă” sub placa eurasiatică, iar interacțiunea este una dintre cele mai dinamice și riscante de pe planetă.
Senzori extrem de sensibili și tehnologie de vârf: cheia observării în timp real
Ceea ce face acest studiu cu adevărat revoluționar este faptul că, pentru prima dată, mișcările lente ale scoarței au fost înregistrate în timp real. Folosind tehnologie avansată, cercetătorii au putut detecta variații de presiune extrem de subtile — semnale ale eliberării lente a stresului tectonic.
„Cutremurele lente pot acționa ca supape de siguranță pentru sistemul tectonic”, spune Edgington. „Dar ele pot și să crească tensiunea în alte părți ale faliilor, în funcție de dinamica locală.”
Observațiile sugerează că partea superioară a fosei Nankai poate elibera presiune independent de celelalte secțiuni. În plus, cercetătorii au identificat o corelație între aceste evenimente lente și presiuni geologice ridicate în subteran, care afectează alunecările plăcilor.
Ce înseamnă toate acestea pentru viitorul predicției seismice
Zona investigată face parte din renumitul „Inel de Foc” al Pacificului, o regiune ce concentrează multe dintre cele mai devastatoare cutremure și erupții vulcanice din istorie. Ultimul mare cutremur din zona Nankai s-a petrecut în 1946 și a dus la distrugerea a zeci de mii de locuințe și la pierderea a peste 1.300 de vieți.
Faptul că acum putem înregistra și analiza îndeaproape cutremurele lente din această zonă schimbă complet modul în care percepem acumularea stresului tectonic. Informațiile pot fi integrate în modelele predictive ale cutremurelor și tsunami-urilor, contribuind la salvarea a mii de vieți.
„Zona Cascadia, de pe coasta de vest a Americii de Nord, este un alt exemplu de regiune cu potențial seismic mare, unde nu dispunem de astfel de date detaliate”, afirmă geofizicianul Demian Saffer, coautor al studiului. „Modelul de monitorizare de la Nankai ar putea fi aplicat și aici,
