De ce resimțim pe limbă picăturile oftalmice? O explicație bazată pe anatomia umană
Pentru mulți dintre noi, folosirea picăturilor pentru ochi este o activitate obișnuită, fie pentru a trata diferite probleme oculare, fie pentru a combate senzația de uscăciune oculară. Cu toate acestea, unii utilizatori observă un fenomen ciudat: la scurt timp după aplicare, experimentează un gust amar sau neplăcut pe limbă. Cum se poate întâmpla așa ceva, având în vedere că picăturile sunt administrate în ochi, nu în gură?
Răspunsul este surprinzător, dar se bazează pe o explicație logică și bine fundamentată din punct de vedere anatomic.
Anatomia conexiunilor dintre ochi, nas și gât
Înțelegerea fenomenului începe cu cunoașterea unei părți esențiale a anatomiei feței umane. Deși ochii, nasul și gâtul apar ca entități separate, ele sunt în realitate conectate prin structuri specializate.
Fiecare ochi are un sistem de drenaj lacrimal care ajută la evacuarea surplusului de lacrimi sau, în acest caz, a picăturilor oftalmice. Aceste lacrimi ajung într-un canal numit canal lacrimo-nazal, care le dirijează către cavitatea nazală. De aici, fie sunt eliminate prin nas, fie se scurg în faringe către gât și, în final, în gură.
Astfel, gustul neplăcut simțit pe limbă după aplicarea picăturilor de ochi rezultă din faptul că substanța se infiltrează în sistemul lacrimal, apoi coboară în nas și trece în faringe, stimulând papilele gustative situate în partea din spate a limbii.
Papilele gustative – receptorii neintenționați
Papilele gustative, care se regăsesc în special pe partea din spate a limbii, sunt receptori care transmit creierului informații despre gustul diverselor substanțe. Acestea sunt proiectate să identifice diferitele gusturi – dulce, sărat, acru, amar și umami – dar nu disting între alimente și medicamente. Astfel, odată ce substanța activă a picăturilor oftalmice ajunge în gură, gustul ei este perceput involuntar. Multe picături oftalmice conțin conservanți sau substanțe active cu un gust amar sau metalic, explicând astfel experiența gustativă neplăcută.
Cum sunt legate ochii de nas și gura?
Conexiunea subtilă dintre ochi, nas și gură poate fi explicată prin sistemul comun de canale și cavități pe care aceste zone anatomice îl împărtășesc. Canalul lacrimo-nazal, trompele lui Eustachio și nazofaringele sunt puncte cruciale în această legătură.
– Canalul lacrimo-nazal: transportă lacrimile din colțul intern al ochilor în cavitatea nazală.
– Nazofaringele: porțiunea superioară a gâtului care leagă nasul de cavitatea bucală.
– Trompele lui Eustachio: leagă urechile interne de nazofaringe, contribuind la egalizarea presiunii urechilor, dar și la răspândirea infecțiilor.
Toate aceste canale permit schimburi subtile de fluide, aer sau chiar agenți patogeni, creând căi directe de comunicare între structuri ce par independente.
Ce putem face pentru a evita gustul neplăcut?
Există câteva metode simple pe care le poți încerca pentru a evita gustul neplăcut rezultat din picăturile pentru ochi:
1. Presarea canalului lacrimal: După aplicarea picăturilor, apasă ușor cu degetul în colțul intern al ochiului (lângă nas) timp de 1-2 minute. Această tehnică, denumită ocluzie punctală, poate diminua scurgerea substanței către nas.
2. Menținerea ochilor închiși: Ține ochii închiși pentru câteva minute, evitând clipitul excesiv, astfel încât soluția să fie absorbită eficient.
3. Administr
