Cum se manifesta cultul personalității Regelui Carol al II-lea la finalul anului 1938?

Anul 1938 a fost un an complicat nu doar pentru România, cât și pentru întreaga lume. Pe plan intern, Regele Carol al II-lea a instituit, la 10 februarie, un regim dictatorial. Întreaga putere era condensată în mâinile regelui, iar regimul parlamentar și partidele politice erau lichidate. Dictatura lui Carol al II-lea a pus stăpânire și pe întreaga presă din România.

Dacă până în 1938 revista „Realitatea Ilustrată” se ținuse departe de agitația din viața politică românească, acest lucru avea să se schimbe odată cu instituirea regimului de dictatură a Regelui Carol al II-lea.

Emblematic pentru această schimbare este articolul ce prefațează numărul 623, din 27 decembrie 1938, al revistei. Articolul intitulat „În pragul noului an” adăuga o nouă cărămidă la construirea și consolidarea cultului personalității Regelui Carol al II-lea.

„Forțele răului au luat ofensiva”

Articolul începe printr-o trecere în revistă a tulburărilor internaționale din anul 1938. „Fila ultimei zile a anului cade de pe calendar ca o cortină peste finalul unei reprezentații. Nu vom analiza reprezentația pe care nu numai am văzut-o, ci am și trăit-o, 1938 a fost un spectacol de grand-guignol, un coșmar. D. Winston Churchill l-a definit succint și sugestiv: un an al dezastrelor și al umilirilor. Forțele răului au luat ofensiva: Războaie și primejdii de războaie din afară; turburări și învrăjbiri înăuntru”.

E drept, anul 1938 a fost încărcat cu evenimente internaționale extrem de importante. Politica de conciliere a Marii Britanii și Franței față de Germania lui Hitler a culminat cu abandonarea Cehoslovaciei, prin acordul de la Munchen din 29 septembrie 1938. Prin acest acord, Germania nazistă a anexat regiunea sudetă. Polonia și Ungaria s-au înfruptat și ele din trupul rănit al Cehoslovaciei, care înceta a mai fi un factor de putere în Europa Centrală.

Dispariția Cehoslovaciei avea repercusiuni severe și asupra României, deoarece Mica Înțelegere (România, Cehoslovacia, Iugoslavia) înceta să mai existe. Începea destrămarea sistemului de alianțe al României, ce trebuia să garanteze granițele țării. Tot în 1938, Germania a anexat Austria.

România și marile democrații

Mai departe, articolul plasează România alături de marile democrații, Anglia, Statele Unite și Franța, deși regimul instituit de Carol al II-lea se asemăna mai mult cu cele din Germania și Italia.

„Nu vom reedita visul sumbru, dar vom constata cu satisfacție că marile democrații Anglia, Statele Unite și Franța, alături de care se situează mândră România, își unesc forțele a gândi și a pentru a salva libertatea omului de a gândi și a se manifesta”.

„Sub directa conducere – inteligentă și energică  – a M. S. Regele Carol al II-lea se lucrează la ridicarea satelor, la educarea tineretului…”

Apoi autorul articolului, care se semnează „ A. Munte”, lansează o serie întreagă de elogii la adresa Regelui Carol al II-lea.

„Înăuntrul hotarelor țării noastre – hotare pe care pofte nedrepte nu le vor putea clinti – o operă spornică de progres și de armonie socială e pe șantier. Sub directa conducere – inteligentă și energică  – a M. S. Regele Carol al II-lea se lucrează la ridicarea satelor, la educarea tineretului, la încurajarea elementului național, la dezvoltarea economiei generale. Munca aceasta întinsă și în adâncime nu scade cu nimic eforturile pentru înzestrarea armatei, garanția temeinică a existenții statului.

Soldatul român, a cărui vitejie e proverbiala, în cazul când ar trebui să-ți apere granițele, nu se va mai bate cu pieptul gol și cu pumnii. El are echipamentul modern, sculele de luptă cele mai noi, munițiile cele mai bune Pentru ridicarea morală și materială a satelor s-a înființat Serviciul Social. Tineretul academic, pentru a-și obține diploma, va trebui să facă un stagiu la tară, ducând în mediul rural cunoștințele căpătate în școli și aplicându-le fiecare în domeniul său, pe teren. Astfel, potențele locale vor fi vivifiate.

Experiențele, încărcate de succes, ale echipelor studențești ale fundațiilor regale, închise concludent în câteva monografii sătești, au condus la întemeierea acestui serviciu, care va transforma vertiginos fața țării. Pe aceeași linie se situează și obligația medicilor de a-şi încheia serviciul militar printr-un stagiu la țară, contribuind astfel eficace la stârpirea flagelelor decimatoare – sifilis, tuberculoză, pelagră – şi stimulând respectarea elementarelor reguli de higienă”.

„Aceste strădanii de propășire națională”

Sub aceeași „directă conducere, inteligentă și energică” a Regelui Carol al II-lea, „erau realizate” condiții de viață mai bune pentru țărani, dar și pentru tineri.

„Satele sunt rezervoarele de energie și de împrospătare a culturii naționale. Burse și căminuri pentru tineretul studios stau la dispoziția fiilor de țărani merituoși. Dar totodată, prin recenta reformă a învățământului, se urmărește îndrumarea tineretului spre școlile practice. Astfel, în locul avalanșei spre funcționarism și bugetul statului, vom avea în curând şirul absolvenților ce se întorc de pe băncile școlii la plugărie, meșteșug, comerț, industrie.

Sursele de producție vor fi intensificate, fiindcă vor fi exploatate rațional, iar nu empiric. Îndemnat la carte – învățătura e piedestalul cel mai trainic pentru viață – tineretul e totodată încadrat în coordonatele străjeriei, strâns în dispozițiile unei discipline inteligente pusă în slujba Țării și a Tronului. Rătăcirile pe căi aventuroase și obscure nu mai sunt astfel posibile. Concomitent cu aceste strădanii de propășire națională, se caută păstrarea unui just echilibru între majoritari și minorități, aşa încât armonia socială să evolueze pașnic şi civilizat”.

Carol, în vizită la Londra și la Paris, dar și la Hitler…

În încheierea articolului, autorul face referire și la două vizite externe pe care regele le-a întreprins la Londra și Paris, dar omite cu totul orice informație cu privire la vizita lui Carol al II-lea în Germania, acolo unde s-a întâlnit cu Adolf Hitler. „Cu prestigiul enorm sporit în afară în urma vizitei M. S. Regelui Carol al II-lea la Londra și Paris, cu o politică constructivă înauntru, România pășește plină de bune nădejdi pragul noului an”.

În urma destrămării teritoriale a Cehoslovaciei, Carol al II-lea a întreprins la finalul anului 1938 un turneu diplomatic la Londra, Paris și Berghof, pentru „a lua pulsul” marilor puteri. La 24 noiembrie 1938, la Berghof, Carol al II-lea s-a întâlnit cu Adolf Hitler. Întreaga lume se îndrepta cu pași grăbiți către cel de Al Doilea Război Mondial.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Codul secret al împăratului Carol al V-lea, descifrat după cinci decenii. Ce secrete ascundea?

Laşitatea lui Carol al II-lea şi Dictatul de la Viena

Parcul Carol, unul dintre cele mai frumoase parcuri din București

Cum a trecut regina Maria peste poruncile ferme ale Regelui Carol I şi mai târziu a refuzat favorul lui Hitler



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.