Titlu: Când Ești „Cârcotașul” din Grupul de Prieteni – Este Negativitatea un Defect sau un Semnal?
Fiecare gașcă de prieteni include, cu siguranță, tipuri de personaje: organizatorul minuțios, tovarășul mereu prezent, sufletul distracției fără de care nimic nu începe și… „cârcotașul”. Te-ai amuzat? Probabil că te-a dus cu gândul la cineva – poate chiar la tine. Acest „rol” nu este întotdeauna ales; uneori, se prinde de tine în glumă, dar devine curând parte din percepția celorlalți asupra ta.
O tânără jurnalistă a experimentat acest scenariu pe propria ei piele. Deși glumele prietenilor o etichetau drept „morocănoasa” grupului, care observa doar aspectele negative, ceea ce părea a fi o ironie inofensivă a scos la lumină o nesiguranță adâncă: chiar este ea prea negativă?
Criticul constructiv sau cârcotașul de serviciu?
Există o distanță fină între gândirea critică și o atitudine constant negativă. Această distincție este adesea neobservată, mai ales în cercurile de prieteni și în interacțiuni informale. În mediul profesional, o perspectivă critică poate fi un avantaj, în timp ce în relațiile personale, același comportament poate fi perceput ca deranjant. O discuție despre un film, o carte sau chiar un eveniment banal se poate transforma într-o dezbatere, considerată de unii drept „plictisitoare” sau obositoare.
Pentru a determina dacă tendința ei de a analiza și a critica este obiectivă sau doar o impresie subiectivă, jurnalista a apelat la modelul de personalitate Big Five, cunoscut și sub denumirea OCEAN: deschidere, conștiinciozitate, extraversiune, agreabilitate și neuroticism.
Rezultatul? Valori ridicate la „deschidere” (81 de puncte) – ceea ce sugerează curiozitate, imaginație și dorință de explorare – dar doar 33 la „agreabilitate”. Cu alte cuvinte, o persoană inteligentă și creativă, dar percepută ca fiind puțin cooperantă, predispusă la conflicte și mai greu de placut.
Agreabilitatea – o caracteristică subestimată?
Scorul scăzut la „agreabilitate” nu indică în mod necesar că o persoană este antipatică. Adesea, acești indivizi sunt pur și simplu mai direcți, mai puțin dispuși să facă compromisuri și mai reținuți în exprimarea empatiei. Totuși, absența acestei trăsături poate avea un impact profund asupra relațiilor sociale.
Jurnalista Olga Khazan, renumită pentru cartea sa „Me, But Better”, a încercat timp de un an să-și „rescrie” personalitatea. Motivata de dorința de a deveni o mamă mai implicată și deschisă, ea a urmat exerciții sociale deliberate: cursuri de improvizație, organizarea de evenimente și socializări forțate.
Rezultatul? Personalitatea poate suferi modificări – încet și cu efort, dar se poate.
Flexibilitatea personalității – ce spune știința?
Psihologii din întreaga lume devin tot mai convinși că, deși personalitatea are o componentă genetică și o stabilitate relativă, aceasta nu este fixă. Studiile sugerează că, prin intenție și acțiuni repetate, oamenii pot deveni mai sociabili, mai deschiși, mai calmi sau chiar mai conștiincioși.
Cheile schimbării, conform lui Khazan, sunt:
1. Mentalitatea pozitivă – convingerea că schimbarea este realizabilă.
2. Comportamente intenționate – „fă ca și cum” până devine „chiar așa”.
Acest proces nu implică pierderea autenticității, ci mai degrabă cultivarea unui „mușchi” social slab. A fi agreabil nu înseamnă a deveni conformist, ci a exersa.
