Un studiu recent indică faptul că dilatarea pupilelor nu semnalează doar dacă ne amintim un lucru, ci și cât de precisă este acea amintire. Mulți dintre noi am experimentat dispute cu prietenii sau familia legate de amintiri contradictorii, „Ai spus că vii la ora 6”, „Nu, cu siguranță am menționat 7”, de exemplu. Astfel de neînțelegeri pot fi cauzate de așa-numitele „amintiri false”, un fenomen comun. Totuși, cercetătorii de la Universitatea Tehnologică și Economică din Budapesta consideră că au descoperit o metodă de a evalua obiectiv cât de precisă este o amintire: prin analiza ochilor, scrie The Daily Mail.
Ce a inclus, concret, studiul cercetătorilor referitor la dilatarea pupilelor
Investigarea lor, publicată în Journal of Experimental Psychology: Learning, Memory and Cognition, se bazează pe un efect recunoscut încă din anii 1970, dilatarea pupilei la recunoașterea unui stimul familiar. Acest efect, denumit „pupil old/new effect”, sugerează că pupila se dilată ușor atunci când o persoană identifică ceva familiar.
În noul experiment, cercetătorii au avut ca scop să descopere dacă dilatarea pupilelor poate arăta nu doar recunoașterea, ci și gradul de precizie al unei amintiri. Așadar, 28 de participanți din Ungaria au fost rugați să învețe o listă de 80 de cuvinte rare, prezentate pe un ecran circular, fiecare într-o poziție specifică. Ulterior, li s-a arătat un mix de cuvinte vechi și noi, iar participanții au fost solicitați să declare ce recunosc și să indice poziția inițială a cuvântului pe ecran. Pe parcursul testului, dilatarea pupilei a fost observată cu ajutorul unor echipamente specializate.
Ce a fost descoperit în urma cercetărilor?
Rezultatele au fost evidente: pupilele s-au dilatat mai mult atunci când participanții au recunoscut corect un cuvânt. Încă, dilatarea era și mai pronunțată atunci când își aminteau cu acuratețe poziția acelui cuvânt, semn că ochii dezvăluie nu doar recunoașterea, ci și claritatea detaliilor. Cercetătorul Ádám Albi a explicat că acest comportament al pupilei ar putea fi corelat cu activarea unei regiuni cerebrale denumite sistemul locus coeruleus–noradrenergic, care este implicat în procesele de atenție și răspunde la informații relevante prin dilatarea pupilei.
Această descoperire ar putea avea aplicații practice semnificative, inclusiv în evaluările clinice ale memoriei sau în audituri judiciare. Măsurarea dilatării pupilei ar putea oferi o metodă obiectivă de a evalua sinceritatea sau acuratețea unei amintiri, fără a se baza exclusiv pe declarațiile subiective ale unei persoane.
