Articol informativ: Criza cercetării științifice în România – Povestea ELI-NP și dezamăgirea de la Măgurele
Acum aproape un deceniu, România părea să viseze la un viitor strălucit în cercetarea avansată. Un exemplu de ambiție și viziune a fost ELI-NP (Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics), un proiect global singular realizat la Măgurele, în apropierea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH).
Părea să se contureze începutul unei noi ere în care România ar fi putut deveni un lider în domeniul cercetării nucleare și fizicii laserelor extreme. Din păcate, astăzi, proiectul ELI-NP este perceput ca o oportunitate pierdută, acoperită de scandaluri, nepricepere managerială și decizii strategice controversate.
Ce reprezintă ELI-NP?
ELI-NP a făcut parte din inițiativa europeană Extreme Light Infrastructure, desfășurată în trei țări: România, Cehia și Ungaria. Scopul general a fost crearea unei infrastructuri de cercetare de ultimă oră, dedicată studiilor în fizica fotonucleului, fizica laserelor de intensitate extremă și aplicațiile acestora în științele vieții, medicină, inginerie și nu numai.
Locația de la Măgurele urma să adăpostească trei echipamente esențiale:
1. Un sistem laser dual de putere ultra-înaltă, capabil să producă fascicule de 10 petawați (PW).
2. Un sistem de raze gamma cu energie variabilă.
3. O infrastructură experimentală de înaltă performanță pentru interacțiuni foton-nucleu.
Laserul de la Măgurele – performanță împiedicată de neîncredere
În martie 2019, ELI-NP anunța cu mândrie că a stabilit un record mondial: generarea unui puls laser de 10 PW – o realizare tehnologică care ar fi plasat România între liderii globali în cercetări fundamentale.
Totuși, reușita a fost rapid pusă sub semnul întrebării. Un angajat anonim al IFIN-HH a informat publicații internaționale, inclusiv Nature, că sala experimentală unde s-ar fi realizat testul pulsului era „goală”, iar atingerea pragului de 10 PW ar fi fost doar o afirmație fără dovezi științifice solide validate internațional. Aceasta susținea că raportarea a fost necesară pentru a preveni restituierea fondurilor europene – o acuzație gravă ce conturează o umbră asupra realizărilor științifice ale institutului.
Conflictul cu EuroGammaS – Punctul de cotitură
Eșecurile logistice și manageriale s-au dovedit și mai problematice. Deși laserele au fost finalizate, al treilea echipament – sistemul de raze gamma (Gamma Beam) – nu a fost instalat. Acesta urma să fie realizat de consorțiul EuroGammaS, condus de Institutul de Fizică Nucleară din Italia. În 2018, colaborarea a fost întreruptă brusc din cauza unor dispute legate de calitatea clădirii în care urma să fie instalat echipamentul.
Conform EuroGammaS, clădirea construită de partea română era sub standarde: podele neuniforme, materiale de calitate slabă, probleme de siguranță. IFIN-HH a hotărât să rezilieze contractul – o decizie care a dus la un proces aflat și în prezent pe rolul instanțelor române, deschis de italieni și vizând o sumă de aproximativ 67 milioane de euro.
Faza a doua a proiectului – o licitație contestată
Pentru a avansa lucrările, IFIN-HH a semnat în 2019 un nou contract cu compania americană Lyncean Technologies, pentru realizarea sistemului VEGA – echivalentul nou rebotezat al inițialului Gamma Beam. Totuși, această alegere nu a fost lipsită de dificultăți.
Consorțiul italian contestatar, presupus a fi implicat în prima licitație din 2013, a depus o plângere în care sus
